O leapsa libera de pe un blog, un status de mess, amintirea unor vremuri din liceu cand imi bateam capul numarand silabe si cautand rime pentru temele la literatura, sau a unei traduceri din Ovidiu m-au facut sa incerc sa ma joc aseara din nou cu cuvintele...dupa un anumit tipar. Si uite ce a iesit:
Ieri ne-am jucat de-a paradisul
Copilul din mine si cu el.
Aveam culori, aveam si visul
Si ceva rapita de-un fel
Cand ne-am oprit din joc la ses,
Jucam fazan si l-am inchis.
A mormait ca n-a inteles.
Crezuse ca spusesem vis.
Ne-am pus apoi tacuti la rand.
Stiam ceva de-un lant pe aici
Ne si vedeam in cercuri mari trecand
Deasupra rasetelor de copii furnici.
Am vrut spre pranz sa ne jucam si singuri
Asa...sa mai formam un obicei.
Dar singur te plictisesti sa canti la linguri
Batand in farfurii ca vechii menestrei
Tot intr-o joaca ne-a fost si la masa
Priviri tot reci, taceri de lume multa.
Doar noi radeam si ne spuneam ca lasa
E inca soare daca doua linguri canta.
Bucata de la urma a fost si cea mai buna.
O proaspata, miezoasa si pe din doua turta
Si-o alta poezie de numaratoare suna:
Ca paradisul a inceput cu-o nunta.
Cum la Norel pe blog leapsa era la liber ,m-am gandit sa o las si eu tot asa. Dar tare mi-ar placea totusi sa vad niste jucarii de cuvinte si de la Onyshor, Diana si omul bun de la tineret. Poate....
P.S. Cine isi simte urechile zgariate de unele alaturari sau insiruiri il rog sa aiba ingaduinta. Asa e cand scapa copiii in lada cu jucarii de...cuvinte
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu