Urare de fericire

Sa iti fie anul fericit. Fericit ca atunci cand pleci de acasa fara umbrela si ploaia a stat pana ai ajuns in statie. Sau inveti sa razi si sa te bucuri asemenea copilului care sare in toate baltile pe care le gaseste, incaltat in cizmele lui de cauciuc cu buline.Poate ar trebui sa pui si tu unele pe lista ta de cumparaturi.

Din goana jocului

Nu am mai scris demult. De parca toate lucrurile ar fi devenit deodata fara rost. Asa cum mi se pare uneori spalatul pe dinti dupa o zi lunga lunga sau daca se asorteaza uneori culoarea de la ciorapi cu dunga de la esarfa.

Asteptari de studentie

Am terminat Facultatea de Litere, chiar daca ceea ce fac acum nu este neaparat o dovada de neclintit a acestui lucru. Imi place ceea ce fac acum. Imi place sa organizez evenimente, sa scriu despre ele, sa pregatesc sau chiar sa realizez resurse, sa lucrez cu copiii si sa merg in tabere. Doar ca uneori, cand sterg de praf cartile de specialitate din biblioteca sau cand mai ascult vreo emisiunea la RRC despre cultura si carti sau cand ma uit la afisul de pe usa cu Oamenii mari se scriu cu LITERE ma apuca uneori nostalgia. Si ma gandesc ca mi-ar fi placut sa nu fi facut Litere degeaba si mi-ar placea sa fac si lucruri care se intalnesc pe undeva cu ceea ce am studiat.
De ceva vreme...am tot vazut pe site-ul de Semnele Timpului reclama la concursul pentru redactori. Si am inceput sa ma gandesc cum ar fi daca...as incerca. Poate chiar o recenzie de carte. De la a cocheta doar cu ideea insa....dupa ce unii..fara a stii de visurile mele filologice...mi-au zis..dar tu de ce nu? Sau ce ar fi daca...? am zis sa..trec la actiune.
Asa ca saptamana asta pandesc inspiratia....de natura filofogica si sper sa scriu un material serios, profund, miezos si deschizator de orizont.
Tu te-ai gandit sa scrii? Click aici pentru informatii cat mai complete!

Rugaciunea lui Iacov

Pe undeva prin 2005 am colaborat cu un grup de tineri la o revista....si cum mi-au dat libertatea de a alege ce anume as vrea sa scriu mi-am lasat imaginatia sa lucreze un pic si m-am gandit sa realizez o serie de rugaciuni ale unor personaje biblice. Asa cum am crezut eu ca s-ar fi rugat ele. Sau cum m-as fi rugat daca as fi fost in pielea lor. Textul de mai jos e ceea ce am crezut ca ar fi putut fi rugaciunea lui Iacov. Si poate o sa mai revin si cu altele
"Doamne sunt tot eu, IACOV. Îţi mai aduci aminte de mine? Ce-i drept a trecut ceva vreme de când am pus ultima oară genunchiul jos. Sunt eu, cel căruia lucrurile i-au mers mai mult prost decât bine. Nu zic că nu ar fi păţit şi alţii la fel, dar uneori ni se pare că ceea ce ni se întâmplă nouă, depăşeşte cu mult ceea ce li se întâmplă altora. Sunt eu, cel care am fost mai mult în vale decât pe culme deşi sincer să fiu preferam mai mult atmosfera de acolo de sus, de pe înălţimi.
Sunt eu Iacov, cel ce am fost păcălit în dragostea mea, înşelat în aşteptările mele, cel căruia i-a murit soţia cea mai dragă atunci când în sfârşit se părea că toate s-au aşezat. De ce nu au putut rămâne lucrurile aşa liniştite şi adunate în matca lor?
Sunt eu Iacov ,cel căruia i-a murit un fiu. Mi s-a spus că l-au mâncat fiarele sălbatice atunci când mi-au adus doar haina lui pestriţă, plină de sânge. Şi acum fiul meu cel mic a fost cerut în Egipt. Ca şi cum nu era de ajuns că trebuie să mergem să-i cerem faraonului făină pentru pâinea cea de toate zilele. Voi rămânea oare şi fără Beniamin, fiul meu cel mai iubit?Sunt tentat să cred că da, Doamne. Am început să mă obişnuiesc cu ideea că lucrurile nu-mi merg altfel decât prost.
Şi ar mai fi ceva Doamne. Ar mai fi gustul amar cu care rămân atunci când mă întreb unde ai fost Tu când s-au întâmplat toate? Când m-au înşelat şi mi-au dat-o pe Lea de soţie. Când au murit Rebeca şi Iosif. Acum când mi l-au luat pe Beniamin. Aş vrea atât de mult să-mi răspunzi. Uneori mă simt uitat chiar şi de Tine. Mai ales când se adună toate, când mă aflu într-o vale iar în faţa mea este un perete neted peste care nu ştiu cum am să trec.
Spui că ai fost mereu lângă mine veghindu-mă din vârful scării cu îngeri pe care mi-ai arătat-o demult în vis? Dar eu nu Te vroiam acolo sus, ci jos lângă mine. Spui că ai fost mereu lângă mine dându-mi puterea de a merge mereu mai departe? Aş fi vrut uneori să nu mai fie nevoie de asta, ci să meargă toate bine şi să se aşeze de la sine. Spui că sunt lucruri pe care a trebuit să le învăţ? Nu le-aş fi putut învăţa şi altfel? Spui să mă încred încă o dată în Tine? Spui că mai frumos e sfârşitul unui lucru decât începutul lui?
Aştept să mă surprinzi Doamne. Mi-e dor de lucruri care să meargă bine. Şi până atunci ajută-mă să-mi recapăt încrederea în Tine, eu, Iacov!"
Amin

Confuzie

Uneori cred ca pot fi o persoana tare dificila. Sau poate doar confuza. Confuza cu privire la ceea ce doresc, visez, astept. Poate ca uneori astept prea mult. Astept intrebari inainte de a raspunde, astept zambete inainte de a zambi, astept cuvinte inainte de a le forma pe ale mele. Poate din dorinta de a nu ma trezi cu mainile intinse goale. Sau poate ca mai am undeva in minte, inca vie, amintirea unor maini goale de demult....Cum spuneam, uneori pot fi dificila si confuza.
Confuza intre a ramane sau a pleca. A intreba sau a renunta. A ridica privirea sau a-mi cauta ceva de lucru cu modelul mochetei. A astepta sau nu. Sau pana cand. Sau de ce. Sau ce? Sau pe cine? Sau....A te simti ranit sau a lua lucrul ca atare. Uneori mai uit ca nu ar trebui sa ma las ranita. Si a continua sa zambesti. Mi-as dori totusi confuzia cu privire la zambet sa nu o am niciodata.
Confuza intre lucruri de demult de care uneori mi-e tare dor si lucruri de azi pe care le-as dori uneori construite dupa tiparul de ieri desi imi dau seama ca daca nu s-au terminat bine atunci nu ar avea cum sa se termine bine acum.
Cum spuneam...uneori pot fi tare confuza si dificila.

Prima zi

Prima zi in cer va fi ca o gutuie pufoasa din livada bunicului. O gutuie pe care intai vrei sa o tii in mana pana tot puful ei ramane pe degetele tale. Apoi o mirosi adanc si toate alveolele tale isi sunt umplute de mirosul de gutuie proaspat culeasa din inima toamnei. Si cu tot puful si parfumul ei in tine, incepi sa o gusti bucata cu bucata, mestecand miezul ei care parca acum nu mai pastreaza nicio amareala. Bunicul nu ofera niciodata lucruri amare copiilor lui.
Prima zi in cer va fi ca un cos mare de cirese in jurul caruia se strang toti copiii. Sa prinda macat o cireasa. Mare si rosie si care sa dureze cat mai mult. Un cos cu cirese pe care vrei sa-l imparti cu un prieten si la sfarsit sa faceti concurs de numarat samburi. Un cos de cirese nu are nici gust si nici culoare daca-l mananci de unul singur. Si uneori, de singuratate, s-ar putea sa incepi sa inghiti samburii.

Asteptari....de demult

Astept cu nerabdare ziua în care ma voi plimba cu primavara de mana şi în inima mea va fi înflorit un pui de magnolie. Aştept ziua în care ma voi uita în ochii ei si voi regăsi acolo lumina din privirea ta si zambetul. Astept ziua în care mi se va fi redat ceea ce mi-a fost luat: jocul, zambetul si urma pasului tau pe zapada sau pe nisipul marii. Astept ziua când visele vor deveni realitate, fiind adunate ciob cu ciob si prinse laolalta. Prefer un vis lipit, cu cioburi de diferite culori, luate din diverse locuri, desprinse din sperante cu miros de gutuie ingalbenita, decat un vis care nu mai vine niciodata, un vis ale cărui aripi le-a taiat un copil în naivitatea lui. As prefera chiar si un ciob taios decat un fulg de aripa pe care să mi-l ia vantul din palma si nici sa nu mai simt ca exista. Ciobul imi lass in palma rana lui, urma lui pe cand fulgul din aripa zboara si raman cu gandul lui si atat. Si oricum am inceput sa ma obisnuiesc deja cu rana ciobului din inima. Astept sa ms plimb cu primavara de mana in zorii unei dimineti cu parfum de liliac inflorit.