O ora la sala de boulder sau cat de greu o fi un traseu mov

A merge dimineata la sala de boulder, pe la 9 si un pic, este echivalentul copilului lasat singur in magazinul de jucarii. Sau de turta dulce. Toate traseele, de toate culorile care abia asteapta sa fie incercate. O data, de doua ori, de zece ori chiar. Pentru ca nu mai e nimeni la rand in spatele tau. Si pentru ca, chiar daca in cazul unora nu iti ies mai mult de 2-3 prize, poti sa rasuflii usurat, pentru ca nimeni nu ti-a vazut stangacia.

Urare de fericire

Sa iti fie anul fericit. Fericit ca atunci cand pleci de acasa fara umbrela si ploaia a stat pana ai ajuns in statie. Sau inveti sa razi si sa te bucuri asemenea copilului care sare in toate baltile pe care le gaseste, incaltat in cizmele lui de cauciuc cu buline.Poate ar trebui sa pui si tu unele pe lista ta de cumparaturi.

Climbing lessons

I don’t remember when I started to like climbing and rocks. Maybe I started to like rocks when I started to love mountains and climbing maybe a long, long time ago at the meetings of The geography club.