20 feb. 2009

Identitate

Cand ma uit la mine e posibil sa nu vad altceva decat un graunte de mustar. Poate cel mai mic dintre toate, ratacit undeva printre atatea altele. El vede insa in mine arbustul umbros care pot deveni. Aproape de care ar putea creste si lalele. Macar in vaza.
Cand ma uit la mine, e posibil sa vad uneori ciobul frant dintr-o scoica colorata pierdut undeva pe o plaja. El insa vede si forma, si scoica din care m-am rupt si imi stie fiecare nuanta.
Cand ma uit la mine e posibil sa vad uneori stangaciul, care sta cu mainile in buzunar (cred ca de asta imi si plac mult lucrurile care au buzunare)nestiind prea bine ce sa faca cu ele si nici cu el prin locurile alea. Dar El vede de fiecare data copilul ce va da din maini pentru a dubla bucuria gasirii locului sau.
Cand ma uit la mine vad uneori copilul caruia ii este teama sa mai faca un pas. El vede insa copilul care va topai cu bucurie prin toate baltocile si la sfarsit va zambi fericit.
Cand ma uit la mine vad coconul agatat de copac. El vede deja fluturele care voi deveni. Un fluture cu aripi portocalii.
Cand ma uit la mine uneori nu vad nimic. El insa ma vede in cea mai buna varianta a mea.
Cand ma uit la mine....vad cat e ceasul si imi spun ca ar trebui deja sa dorm. Asa ca nu ma mai uit ci il las doar pe Dumnezeu sa ma priveasca si sa imi sopteasca inainte de culcare continuarea.

4 comentarii:

Anonim spunea...

Ce frumooooos!!!!!!!!fara cuvinte!

Anonim spunea...

"Eşti săpat pe palmele Mele..." Şi asta ar trebui să văd la fiecare pas, ca să nu-mi uit identitatea. Nu?

Fir de iarba spunea...

Multumesc Al.M.!
Cred ca da. Intr-un fel sunt si una din multele zgarieturi din palmele Lui. La care priveste cand Se gandeste la mine.

Oana spunea...

Extraordinara postarea! Ma bucur ca ai ales sa ti-o/ne-o reamintesti ;)