Promisiune

Legenda spune că a fost odată o fată pe nume Corofana care trăise în munte, cunoscând mai bine sălbăticiunile naturii decât oamenii. Într-o zi, a ajuns într-un sat cu un coş plin cu pietre sclipitoare. Oamenii s-au adunat în jurul ei şi au început să-i ceară pietre din coş, iar ea a început să le dea, bucurându-se să-i vadă acolo, aproape. Nu ştia că pietrele erau bucăţi de aur. Şi probabil că le-ar fi dat şi dacă ar fi ştiut. Când coşul s-a golit însă, oamenii au plecat repede din jurul ei, iar ea a rămas tot singură.
Se intampla uneori sa ma trezesc cu cosul gol si cu mainile intinse printre care suiera vantul....Mereu uit ca exista oameni care isi amintesc de mine doar atunci cand au nevoie de ceva si mereu zambesc ca si cum as crede ca au nevoie de mine nu doar de pietrele din desaga mea.
Azi am plecat sa imi umplu cosul...si as vrea sa-mi promit ca pe viitor voi avea mai multa grija de pietrele mele. Asa...ca o promisiune de an nou.