2016 in 5 lectii si putin

2016 a fost un an lung si plin. Plin de premiere ca: primii 10 km alergati, prima participare la un maraton,  primele ocazii singura pe munte, prima data cand iti cauti mobila pentru casa ta. Unul dintre aceia care aveai senzatia ca nu se mai termina.

Eu si bicicletele mele

Mersul pe bicicleta a fost mereu o mica parte din mine. Mai mult sau mai putin scoasa la iveala.

Inca mai tin minte balconul plin de suruburi, piulite si fiare care puse cap la cap au facut sa apara prima mea bicicleta. Multumesc, tata!

Daca inchid ochii, vad ulita pietruita pe care am facut primele ture si retraiesc bucuria pe care am simtit-o cand Ionela a dat in sfarsit drumul bicicletei si am facut prima tura fara dezechilibrari, balbaieli si julituri. Dreapta si sigura pana la capatul...drumului.

Fara frica

Eram la mijlocul traseului de corzi, intre doi butuci lungi de lemn care se tot miscau intr-una, cand am simtit ca nu pot merge mai departe. Imi era frica, desi teoretic stiam ca nu am cum sa caud de acolo. In cel mai rau caz, puteam ramane suspendata in ham. Imi era frica de corpul meu care nu isi gasea echilibrul si se apleca cand intr-o parte, cand in alta. Imi era frica de picioarele mele care nu reauseau sa isi gaseasca un punct stabil pe lemnul putin cam lunecos din cauza zapezii si a frigului astfel incat sa mearga mai departe.

Ce se poate intampla cand citesti o carte despre ture de bicicleta

Prima data l-am citit pe Bogdan Matei, virtual. Descoperind pasiunea lui pentru bicicleta, viata si cuvinte mari, sigure si bine articulate. Prima lui carte "Europa in 80 de zile" mi-a tinut de urat tot drumul cu trenul pana in Elvetia. Nici nu am simtit cum trec orasele, garile, citind pe nerasuflate aventurile turului lui ciclist prin Europa.

Climbing lessons

I don’t remember when I started to like climbing and rocks. Maybe I started to like rocks when I started to love mountains and climbing maybe a long, long time ago at the meetings of The geography club.

Dincolo de usa

Exista momente pe care ai vrea sa le aduni in tine si sa nu le mai dai drumul. Sa le tii in causul palmelor asa cum tii zapada pana se topeste si parca ai vrea sa pastrezi apa zapada intr-o sticla bine inchisa pe un raft din biblioteca.

Lectii de vacanta

Imi plac lucrurile care te iau prin surprindere si care iti ies in cale cand te astepti mai putin. Imi plac surprizele, poate la fel de mult ca lalelele si trandafirii portocalii si imi place cand descopar coincidente si felul in care se aseaza lucrurile. Inca mai imi place sa le spun vacante si nu concedii zilelor libere.Si imi plac vacantele in care descopar toate aceste lucruri si imi iau timp sa leg lucrurile si sa adun lectiile. Si ar fi cateva lectii care s-au adunat in saptamana asta:

1. Nu ai nevoie de conditii speciale ca sa fii fericit. Uneori trebuie sa ai doar inima pregatita si ochii larg deschisi pentru a vedea lucrurile frumoase din jurul tau a te bucura ca sunt, si atat.

2. Lucrurile mai putin placute se pot transforma intotdeauna in lucruri surprinzatoare. Cum ar fi faptul ca a cobori din tren o statie mai tarziu inseamna sa ajungi sa vizitezi unul dintre lucrurile care erau pe lista dar teoretic nu prea aveai cum sa ajungi acolo.

3. A fi doar tu cu tine nu este cel mai de temut lucru. Uneori mai ai nevoie de un timp in care sa te asculti, sa taci, sa te imprietenesti cu tine. Si cu harta pe care o ai in mana. Un timp in care sa descoperi care sunt lucrurile care te fac unic si sa te vindeci de...comparatii.

4. Dumnezeu inca mai are grija de detaliile si lucrurile mici din viata mea. Cum ar fi sa tina o expozitie de fotografie deschisa inca cinci minute dupa ora inchiderii, sa iti ofere zile cu soare pentru a te bucura de peisaje, drumetii si plimbari prin orasele vechi, sa scoata ursul din ascunzatoarea lui ca sa il poti vedea si tu (intr-un parc cu animale), sa iti dea un lac pe malul caruia sa stai, sa privesti si atat, sa te duca la un concert...pe nepregatite, sa dea norii la o parte sa poti vedea muntii in toata splendoarea lor.

5. Unele lucruri, s-ar putea sa nu vina intotdeauna in forma in care am astepta. Dar e bine sa nu incetezi sa crezi ca intr-un fel sau altul, mai devreme sau mai tarziu, se vor intampla. Asa cum se intampla sa asculti oratoriul Mesiah nu intr-un concert, intr-o biserica veche, cum ti-ai fi dorit ci intr-o repetitie, in aceeasi biserica veche (cum poate nici nu ai fi indraznit sa-ti imaginezi). Si cand vin si observi ca sunt un pic mai mult decat te-ai fi asteptat, nu poti decat sa taci. Bucuria poate fi uneori foarte tacuta.

6. Exista lucruri care se pot intampla daca ai curajul sa ceri, sa apesi pe clanta, sa faci primul pas. S-ar putea ca dorinta sa se vada pe fata ta si sa nu mai trebuiasca sa spui nimic. Important este insa sa incerci.

7. Unele lectii se mai scriu inca...

P.s. O sa vina si poze de vacanta
P.s.s. Multumesc Mara si Florin pentru contributia adusa la scrierea acestor lectii :)