Inca mai tin minte balconul plin de suruburi, piulite si fiare care puse cap la cap au facut sa apara prima mea bicicleta. Multumesc, tata!
Daca inchid ochii, vad ulita pietruita pe care am facut primele ture si retraiesc bucuria pe care am simtit-o cand Ionela a dat in sfarsit drumul bicicletei si am facut prima tura fara dezechilibrari, balbaieli si julituri. Dreapta si sigura pana la capatul...drumului.
Aveam la dispozitie o jumatate de zi pentru a descoperi orasul Munchen. M-am gandit ca cel mai bun mod de a face acest lucru va fi din spatele ghidonului unei biciclete. Au fost cateva balbaieli, cateva momente in care mi-am dat seama ca mergeam pe contrasens, dar a fost de ajuns cat sa imi dau seama ca intr-adevar mersul pe bicicleta nu se uita.
Era cald si multa lume la Cora cand am fost sa testez multe biciclete pana cand am ales-o pe a mea. Bicicleta numarul 2. Multumesc, Nes, pentru rabdare si indrumari!
Prima data cand am mers cu bicicleta la servici a fost intr-adevar un eveniment. Chiar daca am avut nevoie la dus cam tot de atata timp cat as fi avut nevoie daca as fi mers cu autobuzul. Dar bucuria de a o taia prin Herastrau dimineata devreme de parca tot parcul ar fi pentru tine si coborarea aceea de la Floreasca faceam tot farmecul. Ca sa nu mai vorbesc de zambetul urias cand in sfarsit intram cu bicicleta in curtea de la Uniune. Din pacate nu au fost multe astfel de drumuri.
Au mai fost ture de lac Herastrau, ture de diferite parcuri si ceva cam multe pauze.
Era mijlocul lui februarie cand trenul m-a lasat intr-un alt oras nou, fix langa un centru pentru biciclete. Si m-am gandit cum ar fi daca as descoperi orasul din spatele ghidonului? Si cand orasul nu mi-a mai fost de-ajuns, m-am gandit cum ar fi daca as merge, tot pe bicicleta pana in orasul vecin. Nu stiu daca au fost de vina muntii, lacul, sau bornele km care imi aratau cat mai am de mers, insa cand am ajuns in cele din urma in orasul urmator, mi-am dat seama ca se poate.
Era prima vineri cu soare din martie. Prea mult soare si prea frumos pentru a putea ramane in casa. Si daca reusisem atunci cei 10 km, de ce nu mi-ar iesi 44, cat spuneau pe site ca ar masura traseul in circuit pe care il descoperisem pe site-ul minune cu infinite trasee de bicicleta.Si a mers. Nu intrebati insa de durerea de picioare de la sfarsitul zilei.
Dupa o serie de ture cu bicicleta inchiriata de la centrul de langa gara, a venit vremea pentru bicicleta numarul 3. Multumesc, Anja! Si a unei ture de aproape 60 de km cu muntii mereu inaintea ochilor.
Mersul pe bicicleta nu aduce cu el doar febra musculara, locuri inedite, momentele acelea in care simti ca ti-ai depasit limitele, dar si o multime de lectii de viata.
Dar despre ele, alta data.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu