Prietenie

Se stiau demult. De fapt nici nu isi mai aduceau aminte exact de cand. Le era clar doar cand au inceput sa se cunoasca mai bine. Intr-o noapte s-a trezit cu el batandu-I in fereasta. Pe strada nu era nici tipenie. Ii nascuse nevasta. Era proaspatul tata al unui baiat si nu isi mai incapea in piele de bucurie.
In alta zi I-a batut in usa sa-I povesteasca despre primul cuvant. Sau despre primii pasi. Sau despre ochii mari ai copilului care il priveau cu atat drag. Sau sa-L intrebe cum sa-l invete sa nu se mai sperie de intuneric. La inceput venea rar. Treptat insa i-a ajuns atat de draga casa cu miros de paine calda, proaspat scoasa din cuptor incat venea tot mai des. Avea chiar locul lui. In baloansarul de la fereastra ce dadea spre munte. Nu era niciodata ocupat cand venea el.
Il cunostea dupa greutatea pasului. Un pic grabit de fiecare data. Parca se auzea in el o nerabdare. Nerabdarea si dorul de fereastra, de liniste, de vorba Lui calda, de cuvantul miezos, de scaunul confortabil si de mirosul de paine calda. Ii iesea mereu in prag zambind. Era fericit sa il vada.
Uneori se lungeau in discutii pana in miez de noapte. Vorbeau despre lucruri care aveau sa vina. Ii impartasea adesea prietenului Sau multe dintre lucrurile pe care le stia. Doar asa fac prietenii. Ii povestea despre o arca si un potop ce avea sa vina. Despre un cer nou si un pamant nou. Despre oameni noi. Despre o dragoste dincolo de intelegere. Dragostea unui Tata pentru un copil.Pentru copilul din fiecare om mare. Si parca dragostea asta avea ceva din dragostea lui pentru Metusala. Pustiul care il astepta acasa.
Despartirea era grea de fiecare data. Mai ales cand stia unde trebuie sa se intoarca. In mijlocul acelorasi oameni pentru care mirosul de paine calda era strain. La fel de strain ca si dragostea fata de aproape sau ca zambetul pentru un copil trist sau ca o portocala pentru un cersetor. Acolo jos nimeni nu mai avea vreme de astea. Ca sa-i treaca insa dorul, incepea sa le povesteasca despre Prietenul lui. Despre arca si despre potop. Si despre dragoste. Si despre schimbare. Fata ii stralucea de fiecare data cand le povestea. Si era ceva diferit in felul lui de a fi de fiecare data. Tot mai diferit. De parca nu mai era deloc de-al lor. Unii incepeau sa-l intrebe chiar unde locuieste Prietenul lui. Uneori Acesta ii povestea chiar de unii oameni care au inceput sa-L viziteze. Altii insa....
300 de ani au trecut ca....30. De fapt, langa prieteni nici nu prea simti cum se scurge timpul. Tot nu stia cand s-au cunoscut exact, dar isi aducea mereu aminte cu bucurie de noaptea cand s-a nascut primul copil. Si I-a batut cu putere in fereastra.Mai ca nu i-a spart-o. Le placea atat de mult sa rememoreze acea noapte. Si toate celelalte zile care au fost. Copilul era mare de acum. Avea si el familia lui. Si uneori venea cu ea sa il viziteze pe Prietenul tatalui sau. De fapt si Prietenul lui de acum.
Asa era si seara in care i-a zis "Ce ar fi daca nu ai mai pleca?"

"apoi nu s-a mai vazut pentru ca l-a luat Dumnezeu" (Geneza 5,24)