.jpg)
Prima zi in cer va fi ca o gutuie pufoasa din livada bunicului. O gutuie pe care intai vrei sa o tii in mana pana tot puful ei ramane pe degetele tale. Apoi o mirosi adanc si toate alveolele tale isi sunt umplute de mirosul de gutuie proaspat culeasa din inima toamnei. Si cu tot puful si parfumul ei in tine, incepi sa o gusti bucata cu bucata, mestecand miezul ei care parca acum nu mai pastreaza nicio amareala. Bunicul nu ofera niciodata lucruri amare copiilor lui.
Prima zi in cer va fi ca un cos mare de cirese in jurul caruia se strang toti copiii. Sa prinda macat o cireasa. Mare si rosie si care sa dureze cat mai mult. Un cos cu cirese pe care vrei sa-l imparti cu un prieten si la sfarsit sa faceti concurs de numarat samburi. Un cos de cirese nu are nici gust si nici culoare daca-l mananci de unul singur. Si uneori, de singuratate, s-ar putea sa incepi sa inghiti samburii.
2 comentarii:
La cât de pozitiv începuse, nu mă aşteptam să se termine cu singurătatea. De ce ai terminat aşa?
Imi amintesc bucatica asta de text ca mi-a placut atunci tare mult....in tabra biblica.....Si m=-am bucurat s-o regasesc pe blog.
Miara20, se termina cu singuratatea tocmai pentru a te indemna sa fii sociabil si sa imparti si cu altii ceea ce ai pentru a te putea bucura din plin...:)
Trimiteți un comentariu