Dor de duca

Mi se face uneori, probabil ca mai ales in zilele nedefinite de toamna, un dor bine definit de duca. La un capat al pamantului unde zilele nu seamna atat de mult una cu cealalta, trase parca la un xerox fara tus color si ceva cam vechi. Un capat unde oamenii nu se trezesc deodata tacand de parca nu ar fi vorbit niciodata. Si privind fara sa zambeasca, opac si transparent totodata. Un capat unde autobuzele nu pornesc doar ca sa opreasca doi metri mai incolo in timp ce exersezi toate masurile de pantofi pe ai tai proaspat cremuiti. Si parca ai vrea sa fi mers pe bicicleta. Un capat....sau mai degraba un dor de sa se duca toate...si sa fie cerul albastru, albastru si frunzele colorate, colorate si timp destul cat sa nu iti mai fie dor.

Si daca lucrurile ar ramanea la fel

Si daca lucrurile ar ramanea la fel
Si am continua sa ne zambim
De o parte si de alta a calotei polare
Fara crevase si lacuri intre noi

Si daca lucrurile ar ramanea la fel
Si nu s-ar scrie carti despre
Lucruri pe care sa le vezi
Inainte sa......dispara

Si daca lucrurile ar ramanea la fel
Cu pelicani creti nu doar in vederi
Cu vederi nu doar din hartie
Si cu timbru din vederea reciclata de ieri

Si daca lucrurile ar ramanea la fel
Felul meu preferat de mar
Si daca ieri ar fi azi
Si azi ar fi maine
Si daca soarele ar incalzi ca ieri
Si maine ar fi tot Blog action day