O buna parte din week-end-ul asta am avut impresia (placuta se intelege) ca ma aflu in Africa. Iata doar cateva motive pentru care Oinacu e asa...un fel de Africa.
1. Apusul de soare m-a convins cel mai tare. Un soare mare, rotund, rosu, indreptandu-se incet spre locul de culcare (cred uneori ca pe timp de noapte soarele doarme intr-un pat rotund, portocaliu si cu patura bine trasa peste ochi. Asa se explica absenta lui in diminetile innorate). Si dincolo de soare, era campul intins, fara copac, fara verdeata, lasand sa se vada in toata rotunjimea ei, linia orizontului. Daca as fi vazut cateva dintre colibele negrijlor, as fi putut spune sigur ca sunt in microbuzul centrului care ma duce la Kongola.
2. Lipsa de reactie a oamenilor la o prima vedere. Cand ma intalneam dimineata cu gheparzii mei pentru timpul nostru de grupa, mi se intampla sa ii intreb ceva si sa ma lovesc de un zid de tacere. Si mai explicam o data, si tot nimic. Pana cand intr-un final, sopteau un yes. Si le spuneam hai sa cantam....ca stiam ca asta le place, si asa treceam peste momentul mai putin prielnic. Cam la fel m-am simtit si dimineata la program cand a trebuit sa prezint concursul. Lipsa aparenta de reactie a oamenilor a fost cu adevarat o provocare. Stateam in fata lor. Ma straduiam sa raman zambitoare si sa ii provoc intr-un fel sa raspunda. Si nu am reusit. Oamenii care nu reactioneaza si nu lasa sa se vada ce simt cred ca vor avea mereu ceva din Africa.
3. Bucuria pe care am avut-o stand in mijlocul copiilor, direct pe parchet si spunandu-le o poveste. M-am simtit atat de bine fiind acolo impreuna cu ei,
privindu-i in ochii lor mari si incercand sa ii introduc in lumea din povestirea mea. A lui Iosua si a cetatii Ierihonului. Cred ca a fost unul dintre cele mai frumoase momente din toata ziua. Si undeva pe deasupra lor plutea un zambet. Al meu, al copiilor, al celor din sala care poate ar fi dorit si ei sa fie copii, al...Asa era cand faceam string-art in nisipul din Kongola.
Astea ar fi 3 elemente importante.
Postarea poate fi insa intr-o continua completare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu