Uneori mi-as dori ca realitatea din carti sa nu fie atat de frumos colorata. Tocmai pentru a nu veni in contrast cu realitatea fiecarei zile ale mele.
Uneori mi-as dori sa nu aud. Sau sa ma pot seta sa nu aud unele cuvinte. Macar cele care ranesc uneori nebanuit de adanc.
Uneori mi-as dori sa nu descopar ca tabla pe care o credeam stearsa cu buretele nu e de fapt stearsa ci e doar un praf asezat peste ea. Si de fiecare data cand vine ploaia tot praful se duce si lucrurile reapar, la fel de pronuntat scrise.
Uneori mi-as dori sa nu mai imi doresc nimic.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu