Uneori cred ca pot fi o persoana tare dificila. Sau poate doar confuza. Confuza cu privire la ceea ce doresc, visez, astept. Poate ca uneori astept prea mult. Astept intrebari inainte de a raspunde, astept zambete inainte de a zambi, astept cuvinte inainte de a le forma pe ale mele. Poate din dorinta de a nu ma trezi cu mainile intinse goale. Sau poate ca mai am undeva in minte, inca vie, amintirea unor maini goale de demult....Cum spuneam, uneori pot fi dificila si confuza.
Confuza intre a ramane sau a pleca. A intreba sau a renunta. A ridica privirea sau a-mi cauta ceva de lucru cu modelul mochetei. A astepta sau nu. Sau pana cand. Sau de ce. Sau ce? Sau pe cine? Sau....A te simti ranit sau a lua lucrul ca atare. Uneori mai uit ca nu ar trebui sa ma las ranita. Si a continua sa zambesti. Mi-as dori totusi confuzia cu privire la zambet sa nu o am niciodata.
Confuza intre lucruri de demult de care uneori mi-e tare dor si lucruri de azi pe care le-as dori uneori construite dupa tiparul de ieri desi imi dau seama ca daca nu s-au terminat bine atunci nu ar avea cum sa se termine bine acum.
Cum spuneam...uneori pot fi tare confuza si dificila.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu