Is too late to be pesimist!

Nu, nu am inceput sa imi scriu postarile de pe blog in engleza.Este doar una dintre frazele cheie care mi-a ramas in minte uitandu-ma in dupa-amiaza asta la HOME Si nu este singurul lucru care m-a uimit.
Imaginile bine alese vorbeau despre miracolul vietii si despre echilibrul fin dintre toate. Si totusi continuam sa credem ca lumea a aparut la intamplare. Si ne si purtam ca atare. Poate ca daca am aborda varianta unui Creator am fi mult mai responsabili cu ceea ce ne-a fost dat in grija.
Cuvintele mi-au adus aminte cat de binecuvantata sunt. Chiar prin lucrurile cu care m-am obisnuit atat de mult. M-am nascut intr-un oras in care beau apa de la robinet, nu din acelasi loc in care imi spal si hainele si ma spal si pe mine. Am un acoperis deasupra capului si nu e din stuf, pamant sau lemn. Nu locuiesc intr-un cort intr-o tabara de refugiati. Nu caut prin gunoaie mancarea de maine. Am avut ocazia sa merg la scoala. Si acum stau in fata unui monitor si scriu despre ceea ce cred. Cat de multi au oare posibilitatea asta?
Aceleasi imagini m-au facut sa ma gandesc serios la faptul ca daca sunt printre cei 20% ar trebui sa fac totusi ceva. Ca de fapt nu suntem noi si ei ci suntem impreuna si fiecare lucru pe care il fac, inclusiv daca las apa sa curga in timp ce ma spal pe dinti ii afecteaza si pe altii. Poate sa fiu mai responsabila cu ceea ce folosesc. Poate sa fac mai mult pentru ceilalti 80% Poate sa cunosc mai mult despre minunata lume care ma inconjoara. Poate sa renunt la poate si chiar sa fac ceva.
Si pe cand eram pur si simplu uimita de tot ceea ce vedeam si ma gandeam cu uimire pana unde poata sa mearga capacitatea omului de a distruge....a aparut gandul. Is too late to be pesimist. Nu mai e vreme pentru regrete si pareri de rau. E timpul sa faci ceva cat inca se mai poate. Parerea de rau si atat nu mai ajuta la nimic.
Is too late to be pesimist but is not too late to really make something! Oricat de mic ar fi acel something!