Si daca lucrurile ar ramanea la fel
Si am continua sa ne zambim
De o parte si de alta a calotei polare
Fara crevase si lacuri intre noi
Si daca lucrurile ar ramanea la fel
Si nu s-ar scrie carti despre
Lucruri pe care sa le vezi
Inainte sa......dispara
Si daca lucrurile ar ramanea la fel
Cu pelicani creti nu doar in vederi
Cu vederi nu doar din hartie
Si cu timbru din vederea reciclata de ieri
Si daca lucrurile ar ramanea la fel
Felul meu preferat de mar
Si daca ieri ar fi azi
Si azi ar fi maine
Si daca soarele ar incalzi ca ieri
Si maine ar fi tot Blog action day
Se afișează postările cu eticheta mediu. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta mediu. Afișați toate postările
15 oct. 2009
13 oct. 2009
Blog Action Day 09
Iesind din registrul postarilor mai mult sau mai putin finisate si impregnate cu ceva astenie de toamna, mi-am zis ca ar trebui sa mai scriu totusi si despre alte lucruri decat despre mine si gandurile mele mai mult sau mai putin existentiale. Asa ca...luand o pauza de mine...am dat pe blogul mai mult verde de o postare a lor mai veche despre Blog Action Day.
Si cum uite ca nu a trecut inca 15 octombrie, si imi place sa fac chestii alaturi de multi oameni - imi plac si chestile cu oameni putini care m-au convins de caracterul autentic si special al cauzei lor - si sa am sentimentul ca sunt o mica parte a ceva...am zis sa scriu, mai ales ca e o tema care ma intereseaza. Despre schimbarea climei si incalzirea globala.
Asa ca joi scriu despre asta...alaturi de 6353 de bloggeri, cati erau inscrisi pana acum. Daca vrei sa scrii te poti inscrie inca aici De fapt, oamenii astia si-au propus ca in fiecare an, pe 15 octombrie sa stranga cat mai multi bloggeri care sa scrie despre un lucru.
Anul trecut au scris despre saracie, anul acesta despre schimbarile climatice...la anul....poate scriem despre educatia copiilor din Namibia.
Pana te gandesti daca te inscrii poti urmari un clip care sa te ajute sa te lamuresti mai bine si eu ma duc sa ma culc sa am un creier linisit si vioi pentru o postare cu miez.
Si cum uite ca nu a trecut inca 15 octombrie, si imi place sa fac chestii alaturi de multi oameni - imi plac si chestile cu oameni putini care m-au convins de caracterul autentic si special al cauzei lor - si sa am sentimentul ca sunt o mica parte a ceva...am zis sa scriu, mai ales ca e o tema care ma intereseaza. Despre schimbarea climei si incalzirea globala.
Asa ca joi scriu despre asta...alaturi de 6353 de bloggeri, cati erau inscrisi pana acum. Daca vrei sa scrii te poti inscrie inca aici De fapt, oamenii astia si-au propus ca in fiecare an, pe 15 octombrie sa stranga cat mai multi bloggeri care sa scrie despre un lucru.
Anul trecut au scris despre saracie, anul acesta despre schimbarile climatice...la anul....poate scriem despre educatia copiilor din Namibia.
Pana te gandesti daca te inscrii poti urmari un clip care sa te ajute sa te lamuresti mai bine si eu ma duc sa ma culc sa am un creier linisit si vioi pentru o postare cu miez.
7 iun. 2009
Is too late to be pesimist!
Nu, nu am inceput sa imi scriu postarile de pe blog in engleza.Este doar una dintre frazele cheie care mi-a ramas in minte uitandu-ma in dupa-amiaza asta la HOME Si nu este singurul lucru care m-a uimit.
Imaginile bine alese vorbeau despre miracolul vietii si despre echilibrul fin dintre toate. Si totusi continuam sa credem ca lumea a aparut la intamplare. Si ne si purtam ca atare. Poate ca daca am aborda varianta unui Creator am fi mult mai responsabili cu ceea ce ne-a fost dat in grija.
Cuvintele mi-au adus aminte cat de binecuvantata sunt. Chiar prin lucrurile cu care m-am obisnuit atat de mult. M-am nascut intr-un oras in care beau apa de la robinet, nu din acelasi loc in care imi spal si hainele si ma spal si pe mine. Am un acoperis deasupra capului si nu e din stuf, pamant sau lemn. Nu locuiesc intr-un cort intr-o tabara de refugiati. Nu caut prin gunoaie mancarea de maine. Am avut ocazia sa merg la scoala. Si acum stau in fata unui monitor si scriu despre ceea ce cred. Cat de multi au oare posibilitatea asta?
Aceleasi imagini m-au facut sa ma gandesc serios la faptul ca daca sunt printre cei 20% ar trebui sa fac totusi ceva. Ca de fapt nu suntem noi si ei ci suntem impreuna si fiecare lucru pe care il fac, inclusiv daca las apa sa curga in timp ce ma spal pe dinti ii afecteaza si pe altii. Poate sa fiu mai responsabila cu ceea ce folosesc. Poate sa fac mai mult pentru ceilalti 80% Poate sa cunosc mai mult despre minunata lume care ma inconjoara. Poate sa renunt la poate si chiar sa fac ceva.
Si pe cand eram pur si simplu uimita de tot ceea ce vedeam si ma gandeam cu uimire pana unde poata sa mearga capacitatea omului de a distruge....a aparut gandul. Is too late to be pesimist. Nu mai e vreme pentru regrete si pareri de rau. E timpul sa faci ceva cat inca se mai poate. Parerea de rau si atat nu mai ajuta la nimic.
Is too late to be pesimist but is not too late to really make something! Oricat de mic ar fi acel something!
Imaginile bine alese vorbeau despre miracolul vietii si despre echilibrul fin dintre toate. Si totusi continuam sa credem ca lumea a aparut la intamplare. Si ne si purtam ca atare. Poate ca daca am aborda varianta unui Creator am fi mult mai responsabili cu ceea ce ne-a fost dat in grija.
Cuvintele mi-au adus aminte cat de binecuvantata sunt. Chiar prin lucrurile cu care m-am obisnuit atat de mult. M-am nascut intr-un oras in care beau apa de la robinet, nu din acelasi loc in care imi spal si hainele si ma spal si pe mine. Am un acoperis deasupra capului si nu e din stuf, pamant sau lemn. Nu locuiesc intr-un cort intr-o tabara de refugiati. Nu caut prin gunoaie mancarea de maine. Am avut ocazia sa merg la scoala. Si acum stau in fata unui monitor si scriu despre ceea ce cred. Cat de multi au oare posibilitatea asta?
Aceleasi imagini m-au facut sa ma gandesc serios la faptul ca daca sunt printre cei 20% ar trebui sa fac totusi ceva. Ca de fapt nu suntem noi si ei ci suntem impreuna si fiecare lucru pe care il fac, inclusiv daca las apa sa curga in timp ce ma spal pe dinti ii afecteaza si pe altii. Poate sa fiu mai responsabila cu ceea ce folosesc. Poate sa fac mai mult pentru ceilalti 80% Poate sa cunosc mai mult despre minunata lume care ma inconjoara. Poate sa renunt la poate si chiar sa fac ceva.
Si pe cand eram pur si simplu uimita de tot ceea ce vedeam si ma gandeam cu uimire pana unde poata sa mearga capacitatea omului de a distruge....a aparut gandul. Is too late to be pesimist. Nu mai e vreme pentru regrete si pareri de rau. E timpul sa faci ceva cat inca se mai poate. Parerea de rau si atat nu mai ajuta la nimic.
Is too late to be pesimist but is not too late to really make something! Oricat de mic ar fi acel something!
22 mar. 2009
Ce faci de Earth Hour?
Pentru cine nu stie (daca o mai fi inca cineva care nu stie), Earth Hour este o campanie al carei principal scop ar fi acela de a-i constientiza mai mult pe oameni referitor la resursele limitate de energie de care dispunem si poate si despre cat de mult conteaza un gest mic.
Pornind de la aceasta idee, sambata 28 martie 2009 organizatorii iti propun ca intre 20:30 si 21:30 sa stingi lumina si orice alt dispozitiv care consuma energie. Sa iti iei o ora de vacanta in miez de primavara.
Poate ca te bate gandul deja ca nu o sa se schimbe lumea daca stingi tu un amarat de bec sau inchizi calculatorul dar daca tocmai asta ar putea schimba lumea?
Si totusi, trecand dincolo de argumente pro si contra stingerii luminii ce ai in plan sa faci? O ora pe an...nu e cun capat de tara. Poate doar un inceput.
Ai putea sa te culci de la ora 8 juma? Cand a fost ultima oara cand ai facut lucrul acesta? Asta da sarbatoare.....mai ales pentru unii.
Poti sa faci o vizita la Observatorul Astronomic. Iti dai seama ce bine s-ar vedea stelele daca toate luminile din Bucuresti ar fi stinse?
Poti sa organizezi o seara de povesti la lumina lumanarilor impreuna cu familia ta. Unde mai pui ca ti-ar putea povesti despre o epoca in care Earth Hour era o chestie obisnuita. Doar ca nu se numea asa.
Poti sa.....
Dar tu....? Ce faci de Earth Hour?
Poate asta te va motiva un pic
Pornind de la aceasta idee, sambata 28 martie 2009 organizatorii iti propun ca intre 20:30 si 21:30 sa stingi lumina si orice alt dispozitiv care consuma energie. Sa iti iei o ora de vacanta in miez de primavara.
Poate ca te bate gandul deja ca nu o sa se schimbe lumea daca stingi tu un amarat de bec sau inchizi calculatorul dar daca tocmai asta ar putea schimba lumea?
Si totusi, trecand dincolo de argumente pro si contra stingerii luminii ce ai in plan sa faci? O ora pe an...nu e cun capat de tara. Poate doar un inceput.
Ai putea sa te culci de la ora 8 juma? Cand a fost ultima oara cand ai facut lucrul acesta? Asta da sarbatoare.....mai ales pentru unii.
Poti sa faci o vizita la Observatorul Astronomic. Iti dai seama ce bine s-ar vedea stelele daca toate luminile din Bucuresti ar fi stinse?
Poti sa organizezi o seara de povesti la lumina lumanarilor impreuna cu familia ta. Unde mai pui ca ti-ar putea povesti despre o epoca in care Earth Hour era o chestie obisnuita. Doar ca nu se numea asa.
Poti sa.....
Dar tu....? Ce faci de Earth Hour?
Poate asta te va motiva un pic
18 ian. 2009
Buturuga mica rastoarna carul de....ozon
Nu am fost niciodata la gradinita. Insa din povestile altora am crezut mereu ca trebuie sa fie un loc in care copiii se joaca mult ( ce poti face altceva la o astfel de varsta?) si tot intr-o joaca invata si cantecele si poezii, fac bastonase, pregatesc serbari, construiesc, darama si ce alte lucruri mai fac ei pe acolo. Asta pana astazi.
Diminetile la Punta Arenas nu se difera cu mult de alte dimineti. Poate doar cand bate vantul cu 130 de km pe ora, sau cand intalnesti un pinguin in drumul tau. Sau poate cand deschizi ziarul si vezi codul zilei. In functie de culoarea lui oamenii stiu cum sa se imbrace, ce crema sa foloseasca, daca e timp prielnic pentru ochelari de soare sau daca sa plece sau sa ramana acasa. Codul zilei nu este nici horoscop nici ultima gaselnita in materie de moda. Pentru chilieni este o cheie in care isi duc zilele. Pentru ca si le duc intr-un oras situat chiar sub gaura din stratul de ozon.
Stratul de ozon reprezinta acea parte a stratosferei in care se regaseste cea mai ridicata concentratie de ozon (0trei). Rolul lui este acela de a absorbi cea mai mare parte dintre razele ultraviolete, al caror efect asupra organismului este unul destul de grav. Se vorbeste despre gaura in stratul de ozon in momentul in care cantitatea de substanta este sub 220 de unitati Dobson, dat fiind ca normalul este de 350. (unitatea Dobson reprezinta unitatea de masura pentru concentratia de ozon din atmosfera). Ce s-ar intampla daca stratul ar disparea de tot intr-o zi?
Incepand cu anul 1970 oamenii de stiinta au constata o subtiere a stratului de ozon de deasupra Antarcticii (Punta Arenas este cel mai sudic oras). Ceea ce este generic cunoscut drept gaura in stratul de ozon se formeaza in perioada de primavara in Antarctica (toamna in zona nordica) si creste pe perioada mai multor luni inainte de a se reduce. De la an la an insa...gaura se mareste iar refacerea ei ia tot mai mult timp. Si locuitorii invata sa se adapteze tot mai mult.
In Punta Arenas copiii invata la gradinita care sunt efectele radiatiilor solare. Poate ca mai invata si bastonase si poezii din cand in cand. Inainte de a iesi la joaca, educatoarea trebuie sa aiba grija ca fiecare dintre ei sa fie bine cremuit pentru a evita eventuale arsuri. Mai ales cand codul zilei este portocaliu. Si desi afara e cald, fiecare dintre ei e bine imbracat si acoperit.
Cancerul lor de piele este raceala ta. Orice arsura serioasa poate fi un punct de plecare. Si la Punta Arenas nu e mare lucru sa te arzi. Uneori e suficient sa astepti autobuzul....descoperit. Sau sa fie inchis la magazinul de unde iti iei crema de obicei. Doar ca inca nu s-a inventat paracetamolul care sa o ....trateze. Si in plus medicii spun ca boala se poate declansa si dupa 15 ani. Asta ca sa stii de unde ti se trage. Cine s-a fript o data sufla si in....crema de soare.
Principalul vinovat al subtierii stratului de ozon este emiterea anumitor substante: clorofluorocarbonii (intalniti in detergentii industriali, in lichidul de racire din sistemele frigorifice, tot ce tine de sisteme de racire, inclusiv aparatul de aer conditionat; de mentionat ca o data eliberati in atmosfera, au nevoie de sute de ani pentru a disparea definitiv), bromura de metil (folosit in agricultura ca sterilizator al solurilor sau ca pesticid), hidrofluororclorocarbonii si hidrofluorocarbonii, folositi frecvent in toate tipurile de industrie si alesi drept inlocuitori benefici ai clorofluorocarbonilor, interzisi dupa un timp in anumite tari ca urmare a diferitelor tratate si acorduri semnate. Dar nici acestia nu s-au dovedit mai breji. Descompunandu-se sub actiunea luminii, acesti compusi elibereaza clorul care sparge moleculele de ozon. Atomul de clor, a carui durata de viata atinge pana la 100 de ani va distruge mii de molecule de ozon inainte de a disparea.
In momentul de fata stratul de ozon este mai subtire doar acolo, in partea de sud a pamantului, pe principiul ca nordul le face...si sudul le trage. Niciodata nu m-am gandit ca efectele gesturilor si faptelor mele, ale folosirii sau nefolosirii unor lucruri pot ajunge pana acolo. Pot afecta un copilas chilian care s-a baricadat pana in dinti pentru a merge la....gradinita. Tarile puternic industrializate si dezvoltate din Europa ca de altfel si SUA sunt si principalele furnizoare de substante care cauzeaza grav...stratului de ozon. Intr-o buna zi insa....nu stiu exact cat de buna va fi chiar daca va fi insorita...s-ar putea ca ea sa ajunga si aici. Si imi voi da seama....pe pielea mea de data asta....ca fiecare lucru conteaza. Chiar si sa sting lumina cand ies din camera.
Diminetile la Punta Arenas nu se difera cu mult de alte dimineti. Poate doar cand bate vantul cu 130 de km pe ora, sau cand intalnesti un pinguin in drumul tau. Sau poate cand deschizi ziarul si vezi codul zilei. In functie de culoarea lui oamenii stiu cum sa se imbrace, ce crema sa foloseasca, daca e timp prielnic pentru ochelari de soare sau daca sa plece sau sa ramana acasa. Codul zilei nu este nici horoscop nici ultima gaselnita in materie de moda. Pentru chilieni este o cheie in care isi duc zilele. Pentru ca si le duc intr-un oras situat chiar sub gaura din stratul de ozon.
Stratul de ozon reprezinta acea parte a stratosferei in care se regaseste cea mai ridicata concentratie de ozon (0trei). Rolul lui este acela de a absorbi cea mai mare parte dintre razele ultraviolete, al caror efect asupra organismului este unul destul de grav. Se vorbeste despre gaura in stratul de ozon in momentul in care cantitatea de substanta este sub 220 de unitati Dobson, dat fiind ca normalul este de 350. (unitatea Dobson reprezinta unitatea de masura pentru concentratia de ozon din atmosfera). Ce s-ar intampla daca stratul ar disparea de tot intr-o zi?
Incepand cu anul 1970 oamenii de stiinta au constata o subtiere a stratului de ozon de deasupra Antarcticii (Punta Arenas este cel mai sudic oras). Ceea ce este generic cunoscut drept gaura in stratul de ozon se formeaza in perioada de primavara in Antarctica (toamna in zona nordica) si creste pe perioada mai multor luni inainte de a se reduce. De la an la an insa...gaura se mareste iar refacerea ei ia tot mai mult timp. Si locuitorii invata sa se adapteze tot mai mult.
In Punta Arenas copiii invata la gradinita care sunt efectele radiatiilor solare. Poate ca mai invata si bastonase si poezii din cand in cand. Inainte de a iesi la joaca, educatoarea trebuie sa aiba grija ca fiecare dintre ei sa fie bine cremuit pentru a evita eventuale arsuri. Mai ales cand codul zilei este portocaliu. Si desi afara e cald, fiecare dintre ei e bine imbracat si acoperit.
Cancerul lor de piele este raceala ta. Orice arsura serioasa poate fi un punct de plecare. Si la Punta Arenas nu e mare lucru sa te arzi. Uneori e suficient sa astepti autobuzul....descoperit. Sau sa fie inchis la magazinul de unde iti iei crema de obicei. Doar ca inca nu s-a inventat paracetamolul care sa o ....trateze. Si in plus medicii spun ca boala se poate declansa si dupa 15 ani. Asta ca sa stii de unde ti se trage. Cine s-a fript o data sufla si in....crema de soare.
Principalul vinovat al subtierii stratului de ozon este emiterea anumitor substante: clorofluorocarbonii (intalniti in detergentii industriali, in lichidul de racire din sistemele frigorifice, tot ce tine de sisteme de racire, inclusiv aparatul de aer conditionat; de mentionat ca o data eliberati in atmosfera, au nevoie de sute de ani pentru a disparea definitiv), bromura de metil (folosit in agricultura ca sterilizator al solurilor sau ca pesticid), hidrofluororclorocarbonii si hidrofluorocarbonii, folositi frecvent in toate tipurile de industrie si alesi drept inlocuitori benefici ai clorofluorocarbonilor, interzisi dupa un timp in anumite tari ca urmare a diferitelor tratate si acorduri semnate. Dar nici acestia nu s-au dovedit mai breji. Descompunandu-se sub actiunea luminii, acesti compusi elibereaza clorul care sparge moleculele de ozon. Atomul de clor, a carui durata de viata atinge pana la 100 de ani va distruge mii de molecule de ozon inainte de a disparea.
In momentul de fata stratul de ozon este mai subtire doar acolo, in partea de sud a pamantului, pe principiul ca nordul le face...si sudul le trage. Niciodata nu m-am gandit ca efectele gesturilor si faptelor mele, ale folosirii sau nefolosirii unor lucruri pot ajunge pana acolo. Pot afecta un copilas chilian care s-a baricadat pana in dinti pentru a merge la....gradinita. Tarile puternic industrializate si dezvoltate din Europa ca de altfel si SUA sunt si principalele furnizoare de substante care cauzeaza grav...stratului de ozon. Intr-o buna zi insa....nu stiu exact cat de buna va fi chiar daca va fi insorita...s-ar putea ca ea sa ajunga si aici. Si imi voi da seama....pe pielea mea de data asta....ca fiecare lucru conteaza. Chiar si sa sting lumina cand ies din camera.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)