Tu la ce visezi?

Azi am schimbat un pic traseul spre casa. Dupa ce am coborat din 301 pe principiul mai repede pe jos decat in autobuz, am prins din urma un 335, mi-am gasit un punct de sprijin in marea aglomeratie si cum nu aveam chef de citit m-am pus pe ascultat oameni. Daca stai si asculti, s-ar putea sa fii surprins de unele lucruri. Asta daca mai gasesti oameni care vorbesc, daca nu au castile infipte in urechi pana la jumatatea timpanului. Sau daca nu au limbajul colorat de tot soiul de urari incat nu mai poti sa vezi restul cuvintelor de ele.
Oamenii mei din 335, doi muncitori de la santierele de prin Pipera, vorbeau despre visurile lor. Sau mai bine zis doar unul dintre ei. La ce visa? La un costum sau mai bine zis costom Giorgio Armani. Chiar ii stia tot numele. Un costum nu din cele de un milion juma ci din cele de firma care sa ia ochii la toti, inclusiv la soferul de maxi-taxi. Chiar ar fi interesant de vazut reactia soferului. Un costum la care sa ramana lumea cu ochii bine cascati la el. Si mai avea el un prieten care are un parpalac de firma, cam asa de vreo 15 milioane, de zici ca-i din Garda de fier. Si ala s-ar potrivi super la costumul de Armani. Poate i-l da sa-l poarte si el la costom. Si cred ca discutia ar fi continuat si cu alte accesorii daca unul dintre cei doi n-ar fi trebuit sa coboare. Dar omul serios in implinirea visului lui, l-a rugat pe celelalt ca la salariu sa ii puna din bani deoparte, ca sa stranga pentru costum. Orice vis incepe si el cu un pas, nu?
Eu azi si nu doar azi am visat la un binoclu, un Nikon, un an de vacanta, un curs de speologie, un buchet de lalele.
Tu la ce visezi? Si de ce? Sau visurile nu trebuie sa aiba un motiv? Te las pe tine sa-mi raspunzi...