Evadarea din....zona de confort

E tare bine si placut acolo! Mai ales daca ai o cana de ceai cald in mana, te uiti pe fereastra la munti si undeva in fundal se aude o frantura de cantec. Parca nici nu te-ai mai da dus. Sau poate doar ca sa iti mai umpli cana o data. Si totusi...uneori trebuie sa evadezi. Poate ca ceea ce simti tu e aidoma cu somnul din zapada.
Saptamana trecuta am experimentat ceea ce am numit evadarea din zona de confort. Zona de confort o stie toata lumea. Expresie poate tocita. Asocierea cu evadarea poate suna mai interesant. De cam trei ani...tabara biblica reprezinta portita mea de evadare din cotidian. Zece zile in care ma bucur din plin de ceea ce organzatorii pregatesc cu atat drag pentru fiecare participant. De inviorarea din zori de zi, de surprizele de pe usa, sau de pe masa, sau din camera, de cantecul si povestea de noapte buna din seara de revelion, de traseele de munte, de cerul albastru albastru, de ocaziile de colindat,de mesajul biblic miezos de dimineata, de cana de ceai cald (pentru cine nu stie...ceai imi place sa beau doar cand sunt in tabara). Tabara din acest an insa...a insemnat nu doar evadarea din cotidian ci si cea din zona de confort pe care ma asteptam sa o gasesc acolo. Poate pentru a ajunge intr-o zona si mai confortabila.
Exercitiul a inceput...cand mi-am pus esarfa rosie la gat. Sau poate cand ni s-a spus ce insemna ea de fapt. Sau poate la sfarsitul primei seri de activitate, cand mi-am dat seama ca lucrurile sunt mai serioase decat par. Cand mi-am dat seama ca sunt pe punctul de a iesi din zona mea confortaila si a trebuit sa respir adanc de cateva ori inainte de accepta sa fac si urmatorul pas. Si dupa primul pas, l-am facut si pe urmatorul. Si parca asa s-au tras unul dupa altul. Totusi cred ca primul a fost cel mai greu. Mai ales cand ceva iti sopteste subtil ca de fapt ar trebui sa fie o vacanta, si ca de fapt ar trebui sa lasi lucrurile mai usor, si ca poate nu e drept si ca poate nu e chiar asa ca alta data si ca poate....Dar daca le faci semn sa taca si treci la urmatorul....incepi sa iti dai seama ca de fapt evadarea asta e o expeditie in necunoscut si ca de fapt iti plac expeditiile pentru ca inveti lucruri noi. Un secret e sa fii constient ca mai ai de invatat. Daca ti se pare ca le stii pe toate...nu o sa vrei niciodata sa iesi din zona ta de confort. Si o sa amortesti acolo in cele din urma. La fel ca alpinistul in zapada.
Despre alta povesti si lectii din tabara biblica....data viitoare