Manifest

Uitandu-ma la ora la care incep sa scriu imi dau seama ca am ceva sanse sa imi dau singura cu stangu in dreptu. Uitandu-ma inca o data in mintea mea la cuvintele care vor sa imi iasa din degete imi dau seama ca s-ar putea sa sune a promisiune din aceea pe care o faci pe 1 ianuarie si o incalci pe 5, nu chiar pe 2. Si totusi am zis sa scriu asa. Pentru ca ma simt deja patinand la unele aspecte. Si ca sa imi aduc aminte peste timp mai ales in ocaziile cand am obosit si mi-ar prinde bine un dus rece...de genul....incotro am plecat si unde am ajuns.
Revenind insa....mi-am propus anul asta sa nu..... Cineva deja a ridicat din sprancene cand i-am spus asta. Si totusi vreau sa fiu fetita care l-a luat pe nu in brate si.....
Nu mai vreau sa ma multumesc cu ore furate de somn pe timp de noapte ca sa am apoi ce recupera prin autobuz.
Nu mai vreau sa ma multumesc cu un mic dejun luat in fata sifonierului deschis, gandindu-ma ce cu ce mai asortez sau a bibliotecii, sau a oglinzii sau a cutiei de crema de ghete (asta inca nu....). Vorba aceea masa sa-mi fie masa si casa casa.
Nu mai vreau sa citesc carti pe jumatate, rezumate de carti, pareri despre carti, sa ma hranesc cu frimituri din cartile altora si atat. Vreau sa citesc cartile.
Nu mai vreau sa ma multumesc cu un studiu biblic cu ochii pe jumtate inchisi, lipiti de somn, cu promisiuni ca recuperez in cursul zilei (rar realizate), cu lucruri care-mi trec pe langa urechile inimii fara sa ramana.
Nu mai vreau sa fac lucruri ca si cum le fac de prea mult timp ca sa le mai acord vreo atentie, ca si cum oricum vin de la sine.
Nu mai vreau discutii care nu ma duc nicaieri si la sfarsitul carora parca sufletul e mai gol decat era la inceput.
Nu mai vreau prietenii de moment, ci prietenii care se formeaza, fondeaza si aprofundeaza.
Nu mai vreau zile de forma copilor xerox. Alb-negru.Ci zile pe care simt ca le traiesc. Si la sfarsitul carora sa fii (re)descoperit ceva.
Nu mai vreau sa imi pregatesc intalnirea cu copiii duminica dimineata, articolul in dimineata predarii, bagajul cu o jumatate de ora inainte de plecare...spunandu-mi mereu ca data viitoare....
Nu mai vreau firimituri ci lucruri pe de-a intregul.
Nu mai vreau sa ma mai ascund sunt mantia lui Nu se poate! Nu are cum! Nu sunt suficient de...! Nu am....! Nu sunt.....! ci vreau sa....(dar postarea asta vorbim doar despre nu....)
Nu mai vreau sa scriu texte din goana tastaturii fara a ma mai intoarce la ele pentru a le mai slefui.
Nu mai vreau sa traiesc superficial, orice as descoperi in acest an ca mai implica asta.
Semnez....
Mai subscrie cineva?
Se ofera cineva sa imi dea un ghiont/cot/buzz/mass personalizat...aducandu-mi aminte sa nu.....?