De catva timp imi tot propun sa postez ceva de sezon. Si mi s-au tot plimbat prin minte tot felul de idei, de sambata seara inca...cand intoarsa de la un concert de colinde (tot o sa va povestesc si despre el la un moment dat) fata cu care am intrat in lift, vazand zambetul de pe fata mea....m-a intrebat "Gata...te-a prins spiritul sarbatorilor?". Apoi mi-a mai venit o idee duminica, in timp ce o ajutam pe mama la treaba prin casa. O postare despre curatenie. De cele mai multe ori in preajma sarbatorilor suntem atat de prinsi cu curatenie si alte chestii de genul asta ( nu stiu cum o fi pe la altii, dar la mine....) ca uitam sa mai facem curatenie si in sufletele noastre. De parca nu ar avea si ele nevoie de geamuri curate, rafturi sterse de praf, carti scuturate si o prajitura cdulce ca o vorba buna pe masa lor. Si uite asa...prinsi cu ceea ce se vede...rar ne mai aducem aminte si de ele. Si ne minunam de ce totusi...cand am terminat toata treaba din casa...nu ne simtim bine. Dar bine ca vin musafirii si nu mai ai timp sa te gandesti.
Apoi de cateva zile incoa...ma tot framanta ideea de ce in zilele astea ne aducem aminte atat de mult de Mos Craciun si foarte rar de Isus care s-a nascut intr-o iesle? Uneori parca e mai usor sa crezi in Mos Craciun. Unul dintre cele mai interesante filme de Craciun pe care le-am vazut surprinde pe minute bune scena unui proces al carei obiect este existenta lui Mos Craciun. Si la final judecatorul da verdictul: Mos Craciun exista. Parca prefer totusi Colind de Craciun. Si totusi intrebarea ramane. De ce e mai usor sa credem in Mosul dragalas cu barba lui simpatica si hainuta rosie si sa ne minunam de felul in care intr-o singura noapte reuseste sa duca daruri la toti copiii din lume? Sau poate nu credem pe deplin chestia asta. Poate doar ne place sa ne gandim si sa ne minunam de ea, dat fiind ca are ceva de copilarie si de poveste. Are ceva dragalas si colorat si ne simtim bine stiind ca ar putea exista cineva care calatoreste toata noaptea doar pentru a ne aduce noua un cadou. Si daca nu-l aduce, avem noi grija sa punem ceva sub brad sau unde il punem, pentru ca povestea sa mearga mai departe. Oare pentru ca El nu are nici sanie cu reni, nici pitici care sa-L ajute sa impacheteze cadouri? Oare pentru ca povestea nasterii Lui nu are nimic dintr-o poveste? O poveste dintre cele care ne fac sa ne caldurim mai bine in plapuma sa afundam capul in perna...o poveste cu final fericit?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu