Dupa o noapte de zbor, am ajuns la Johanesburg. A fost un zbor lung cu un somn un pic dificil pentru ca nu gaseam maneta magica pentru a intinde scaunul, cu o mancare cu un gust mai mult picant, cu Bach si Carele de foc. M-as fi uitat si pe geam dupa stele dar colegul meu a tras oblonul si nu s-a mai vazut nimic. Si ma mai trezeam uneori sa ma dezmortesc si mi se parea ca nu a trecut timpul deloc si nu mai ajungem. La un moment dat cred ca a fost o furtuna ceva ca ne-au pus sa ne punem iar centurile. Si am adormit la loc. Dar ceva ceva tot am vazut. Zapada sa fi fost si lanuri de...cereale. Atat de frumos si dragut aranjate. Si orase luminate si in altele bezna. Acolo o fi inima Africii.
Dupa inca o intarziere, alte vederi si ceva asteptare intrerupta taman cand se pornise iar un joc de UNO, iata-ne acum in alt avion. Ultimul de data asta. Spre Windoek,capitala Namibiei. Abia astept sa pun piciorul pe adevarat pamant african, sa vad oameni, copii, case, pasari, animale si tot ce poate fi vazut.
Aeroportul din Johanesburg este unul putin diferit. Tot mare si spatios dar vorba lui Catalin, aici nu isi mai cere nimeni scuze daca intarzie avionul. Si nici nu prea te anunta. Totul e mult mai lejer. Oamenii insa sunt la fel de zambitori. Si in avion acelasi suc bun de portocale si o mancare nu chiar la fel de picanta. Doar cu putina paine. Cand te gandesti ca de fapt si chifla pe care ti-o dau e pentru unt nu pentru altceva.
Acum, dupa un timp placut de studiu - nu am mai studiat niciodata in avion - astept sa se auda click-ul care sa ne spuna ca am ajuns aproape, ca ne pregatim de aterizare, ca vremea e intr-un fel si tot asa.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu