Oraselul copiilor

Azi am descoperit ca nu trebuie sa ai mereu codite impletite si ciorapi colorati ca sa te simti copil ( Sunt suficienti si tenesii colorati :)) Uneori e de ajuns sa stai in mijlocul lor, sa te uiti fix in ochii lor, incercand sa le retii toate numele si sa te bucuri de zambetul de pe chipul lor cand le iese un nod. Si niciodata pana azi, desi imi plac tare mult, nu m-am gandit ca nodurile pot fi si frumoase. Si poate ca nici nu m-as fi gandit daca unii copii nu ar fi soptit unul catre altul, cand le iesea nodul: "Ce frumos!"
Azi am fost omul cu nodurile, sau domnisoara exploratoare, sau tanti (bine ca nu mi-a spus totusi nimeni doamna), sau responsabilul de la postul Clubul exploratorilor de la Oraselul Copiilor din Giurgiu. Si vreme de 5 ore si jumatate am spus de aproape 200 de ori poezia cu dreapta peste stanga si stanga peste dreapta si rasucim. Sau pe cea cu bucla si cu sfoara de deasupra care o inconjoara pe cea care atarna si uite asa se face nodul opt. Uneori, pentru cei care mai reveneau pentru ca le-a placut si mai vroiau sa-i mai invat un nod nou, o mai spuneam si pe cea cu Bugs Bunny si cu vanatorul.
Azi am descoperit ca exploratorul este cel care exploreaza, sau gaseste oase de dinozauri, sau descopera planete sau...ruine, sau ocroteste natura, sau are grija de copaci (cam asta au fost raspunsurile copiilor la intrebarea ce este un explorator) As fi curioasa cati vor povesti dupa ce au trecut pe la mine, ca exploratorul trebuie sa stie sa se descurce si in situatii dificile si sa faca nodurile care trebuie.
Azi am invatat sa spun un nu bland si ferm atunci cand unii copii ma mai rugau sa le mai pun a doua stampila (si asta chiar a fost ceva.....cine ma stie cunoaste). Si unii dintre ei chiar erau insistenti.
Azi copilul din mine s-a simtit foarte bine. Si s-ar bucura sa se mai simta si in alte ocazii asa.