Cand am reusit in sfarsit sa iesim din gara, dupa ce ne-am invartit prin ea cam vreo ora in cautarea unui punct de informatii, primul lucru asupra caruia mi s-au oprit privirile au fost ferestrele. Poate si pentru ca unul dintre visurile mele este o casa cu ferestre mari larg deschise prin care sa poata intra tot soarele. Astfel ca ochii mi s-au oprit adesea in cautarile mele nu dupa pietre, monumente, vitrine celebre (trebuie sa recunosc ca mai aruncam o goada de ochi si inspre ele) ci dupa....ferestre. Deschise sau inchise, cu sau fara obloane, cu flori pe pervaz sau nu, ruine de ferestre, rotunde sau dreptunghiulare, decorate sau simple, cu sau fara oameni, cu rufe in geam. Ferestrele msri vorbesc mult despre oamenii din spatele lor. Cred ca celor din spatele ferestrelor le place lumina, sinceritatea si deschiderea. Si le place sa viseze mult. Asa cum poti face cand deschizi larg fereastra, respiri adanc aerul lumii care ti se deschide si iti pui capul in maini pentru a o privi mai pe indelete.
La inaltimea ferestrelor ( dat fiind ca nu sunt foarte inalte casele) se pot vedea pini. Verzi, semeti, cu o coroana suficient de ridicata de parca ar fi domnisoare ce se pregatesc de bal, tinandu-si intr-o mana un colt de rochita. Asezati in rand, strajuind strazile si asculzand in spatele perdelei verzi cine stie ce ruina nedescoperita inca. Cred ca data viitoare cand il voi asculta pe Respighi, sunetele imi vor suna cu totul altfel.
Mi s-a intamplat sa spun ca locuiesc intr-un sector in care se afla multe fantani arteziezene. Dupa ce le-am vazut insa pe cele din Roma ma voi abtine sa mai fac astfel de afirmatii deoarece nu as mai avea termenii potriviti. Sau poate ca notiunea de fantana nu este suficienta de completa pentru a defini lucrurile de acolo. O fantana arteziana din marmura, pe care sunt surprinse cu cea mai mare exactitate detaliile unui anumit tablou mitologic ar trebui totusi sa se cheme altfel. M-a aurprins grija pentru detaliu si faptul ca nu am gasit graffitat pe ele niciun slogan sau vreo declaratie. Si cand te gandesti ca unele au fost construite cu mai bine de 500 de ani in urma...sau mai bine zis cand la noi abia apareau primele carti.
Ferestrele din Roma dau spre pini si fantani. Spre lumina si apa, spre verde si oameni care desi locuiesc acolo nu stiu sa iti raspunda la intrebari elementare dar stiu care este cea mai potrivita combinatie de camasa si cravata.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu