Un ochi este numele unui personaj dintr-o poveste. Nu imi mai aduc aminte foarte multe lucruri despre el sau despre poveste. Parca era totusi o fata. Dar numele ei mi-a rezonat puternic in minte zilele trecute. Poate datorita faptului ca aproape o saptamana am vazut lumea doar cu un ochi. Fie pentru ca era umflat si nu puteam sa il tin deschis. Fie pentru ca era mereu acoperit de pansament si de tot felul de alifii si comprese.
A vedea lumea cu un ochi poate fi o experienta aparte. In orice sens ar avea cuvantul. Aparte pentru ca mi-am dat seama cat de valoros poate fi sa poti privi lucrurile din plin. Sa ma pot bucura de o floare sau de un peisaj sau de un tablou cu ambii ochi.
Aparte pentru ca un singur ochi nu imi permite sa stiu foarte clar care este locul in care ma aflu. Mi se parea mereu ca lucrurile sunt mult mai departe sau aproape decat credeam. A fost foarte hazliu cand am incercat sa pictez la un atelier de la MGS avand un ochi acoperit. Ma miram mereu de ce e distanta atat de mare pana la mana celui pe care trebuia sa il pictez. Multumeesc Daniel - un explorator din Cehia cu care nu vorbeam decat prin traducator pentru ca nici el nu stia engleza nici eu ceha - care a avut rabdare pana am terminat eu de desenat fluturele pe mana lui. Ca sa nu mai zic ca s-a oferit si singur. Eu sa pictez din proprie inititativa....nu m-as fi oferit niciodata. Dat fiind ne-lentul meu. Si multumes si Luminita, ca m-a sprijinit in toate zilele mele de adaptare, ca sa nu calc oamenii pe picior sau sa nu ma pierd prin multime.
Aparte pentru ca te scapa de orice problema sau complex avut vreodata legat de felul in care arati.
Aparte pentru ca lucrurile nu se vad niciodata la fel de clar prin lentila ochelarilor de soare, pusi ca sa camufleze cat de cat bandajul si sa te scape de siruri nesfarsite de intrebari.
Aparte mai ales daca iei lucrurile ca atare si refuzi cu incapatanare sa intrebi de ce?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu