In rarele ocazii cand plec de acasa in graba fara sa mananc, mama are mereu grija sa imi puna vreun fruct prin ghiozdan. Adevarul e ca...in zori cu rucasul meu de serviciu in spate si cu ciorapii colorati uneori, mi se intampla sa ma simt asemenea unui scolarel. De asta pot sa spun si ghiozdan. Si fructele respective se tot intampla sa le plimb cu mine vreo saptamana. Tare rezistente mai trebuie sa fie unele soiuri de mere. Le-or fi testat rezistenta si la plimbatul cu 301?
Vineri...pastrandu-si bunul obicei, mama mi-a strecurat in ghiozdan o portocala. Si conform aceluiasi obicei al meu...nu am mancat-o. Am plimbat-o cu eternul 301...as fi putut duce si la Zoo...a ascultat toate discutile mele cu Ana si dilemele legate de...ce mai gatim azi. Cand sa cobor din 34 mi-a si venit ideea miraculoasa legata de ce o sa gatesc si fuga fuguta cu ghiozdanelul in spate....la Kaufland.
In magazin, printre cutiile cu fructe si legume, mi=am adus aminte de portocala de la mine din ghiozdan si de faptul ca mama iar se va supara pe mine pentru ca nu am mancat. Si impingand cosul mai departe...mi-a parut un pic rau. Ajunsa la raftul cu alune, am si uitat de ea deja, gandindu-ma care s-ar potrivi mai bine pentru unt.
La casa....casiera ma roaga sa deschid rucsacelul pentru un control de rutina. Cand il deschid...portocala mea zambea din plin. Ea se uita la mine...eu ii spun cu seninatate povestea cu mama care pune fructe in ghiozdan la copil si eu care am uitat de ea....ea spune ca trebuia sa anunt....si cheama forurile superioare...ca asa trebuie. Am admirat-o in adancul meu ca nu a zis ca treaca de la ea de data asta....A venit paznicul, i-a povestit si lui, a venit sefa de magazin...i-a povestit si ei....ei s-au uitat la mine.....mai ciudat si atunci...ca sa ies din impas am zis ca...ok...e greseala mea....trebuia sa declar la intrare...o cantarim si o platesc. Casiera sefa s-a dus sa cantareasca portocala....a revenit cu ea....am platit....fata de la casa isi tot cerea scuze saraca pentru incident...eu i-am tot zis ca sa stea linistita ca nu e vina ei...e a mea si uite asa am plecat din magazin cu un produs in plus in plasa.
Asta ar putea fi o lectie despre neatentie, despre cat de greu mai sunt de crezut povestile oamenilor, oricat de sincere ar fi ele, despre lucruri platite dublu ( sau cat nu fac) despre ce se intampla cand nu mananci tot ce iti pune mama in ghiozdan.
Un comentariu:
Am citit de mai de mult postul ăsta şi mi-au revenit în minte 1000 de momente în care dacă m-ar fi căutat în geantă kauflandiştii, intrau rău de tot la bănuieli, dat fiind că majoritatea cumpărăturilor le fac de acolo. Ei bine, nu chiar 1000... vreo 5 :p
Trimiteți un comentariu