De an vechi

Exista ani care ne plac si ne-am dori sa nu se termine si ani care nu ne plac si pe care ii dorim incheiati cat mai repede.

Sa ai un an care sa iti placa indeajuns de mult incat sa il astepti pe urmatorul cu lucruri si mai minunate.
Cand eram mica, era musai sa dorm in ziua de 31 ca sa rezist in noaptea de Anul Nou cat mai mult. Sa ai un an cu suficiente rezerve des peranta,incredere,putere cat sa rezisti in toate noptile care s-ar putea sa vina.
Uneori obisnuiam sa caut bomboane in pomul de iarna, bine ascunse printre crengi si globuri. Se intampla sa gasesc si ambalaje goale, atat de bine aranjate insa, ca nici nu m-as fi asteptat sa nu gasesc bomboana fondanta cu crema de menta in interior. Sa ai un an in care sa dai peste tot de lucruri cu miez si ambalajele sa nu te insele niciodata (sau nu foarte des).
Niciodata nu am inteles de ce uneori ni se spunea la sfarsitul unei tabere ca sfarsitul unui lucru este mai bun decat inceputul lui, mai ales cand pentru mine stransul cortului si al bagajelor plus despartitul de prieteni era cel mai neplacut lucru.
Uneori nici azi nu inteleg, atunci cand se termina un lucru de ce spune ca sfarsitul unui lucru este mai bun decat inceputul lui, mai ales sfarsiturile cu gust amar.
Iti urez un an in care sa simti gustul dulce din orice lucru amar, sa vezi orizontul deschis din spatele fiecarui punct terminus, sa zaresti putin din ceea ce nu poti sa intelegi si sa mergi mereu zambind mai departe.
Sa-mi traiesti vesnic cititorule!