Uneori mi-as dori sa existe o masina a Craciunilor trecute. Una care să mă ducă într-un timp în care pastorii stau pe camp si se freaca la ochi din cauza luminii puternice a norului cu ingeri
, in care vederea unui Prunc iti poate aduce toata pacea si bucuria de care ai nevoie, un timp in care primesti cadouri de la oameni pe care nu i-ai cunoscut niciodată.
O masina a Craciunurilor trecute pline de zapada, de frig care iti inteapa obrajii şi de miros de rufe inghetate.
Un Craciun cu colinde, cu ceai cald facut special sa iti incalzeasca mainile si scrisori pe care nu le mai gasesti sub brad.
Un Craciun cu brad impodobit si grija sa nu spargi globurile de sticlă, rămase de la surorile mai mari, cu coji de portocale puse pe dulapul din bucatarie sau pe calorifer, cu interdictia de a intra in bucatarie ca nu cumva sa nu mai crească cozonacii.
O maşină care să mă ducă într-o astfel de zi pentru că, la urma urmei, toate zilele cu aroma de rufe inghetate, portocale şi oameni dragi pot fi zile de Craciun.
Sa va fie fiecare zi...o zi frumoasa ca una de Craciun (sau chiar mai frumoasa).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu