Revizie

Uneori ma simt ca o gara din care pleaca si vin o multime de trenuri, mai vechi sau mai noi.

 Exista trenuri care revin din cand in cand si altele care trec in goana. Unele stau suficient de mult cat sa ma faca sa cred ca vor ramane pentru ca intr-o dimineata sa ma trezesc cu miros de carbune in nari. Poate ca s-au reparat si au plecat mai departe.
Uneori ma simt ca o gara pustie cu un ceas stricat. Toate trenurile au plecat si ceasul nu mai arata ora la care ar trebui sa soseasca urmatorul. Poate intr-o zi isi va muta secundarul putin spre dreapta.
As vrea doar ca atunci cand vei veni ceasul sa se defecteze din nou. Ca sa nu mai pleci niciodata.

Sursa foto