Exista orașe care iti lasa impresia unor cartiere dintr-un oraș pentru păpuși în care nu a intrat încă nici un copil. Case colorate, frumos aliniete cu acoperișuri trase la linie, flori de plastic viu colorate, străduțe drepte tăiate simetric de un rău peste care trec podurile de jucărie.
Poduri de care se sprijină leneș aceleași biciclete de jucărie.
Când intră copiii în orașul pentru păpuși ar fi bine să începi să fii atent pe unde mergi pentru că s-ar putea să fii surprins de viteza cu care sunt tăiate drumurile de bicicletele lor uneori fără claxon. Și nu te uita la ei că sunt îmbrăcați elegant și cu geanta de lucru în coș, Sunt tot niște copii.
Orașul pentru păpuși are piețe de flori pline de lalele și promisiuni de lalele strânse în bulbi mânjiți de pământ. Promisiuni galbene, roșii, mov, albe, negre. Promisiuni mai mult sau mai puțin încrețite.
Orașul pentru păpuși are case cu camere ascunse ce ascund povești și drame, străduțe cu poduri ce invită la plimbări și visări, biserici la parterul cărora se vând….saboți de porțelan dar ale căror clopote încă mai bat la ora exactă.
Orașul de porțelan este un oraș descoperit între două zboruri care însă sădește în inima celui care îi bate străzile dorința revederii asemenea unui bulb de lalea. Galbenă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu