Ninsoare

Cand eram mica, imi placea sa stau cu nasul lipit de geam sa vad cum ninge. Fulgii mai mic sau mai mari, cazand pe asfalt, pe stalpul electric, pe batatorul de covoare ma tineau legata de fereastra minute intregi. Pana ma striga mama, spunandu-mi ca las urme pe geamul proaspat spalat.
Eram fascinata de felul in care se asezau unul cate unul si ramaneau pe asfalt. Imi placea cel mai mult cand se termina povestea cu e asfaltul prea cald ca sa ramana si se puneau de-adevaratelea. Chiar si acum ma uimeste felul in care se aseaza fulg langa fulg si formeaza patura alba care acopera tot tot tot. De parca strazile si copacii nu ar putea fi altfel decat albi. Si uneori si copiii care stau cu gura cascata in ninsoare sa simta gustul fulgilor de nea.
Fa Doamne sa ninga peste sufletul meu. Sa ninga peste frunzele uscate, peste colturile in care s-au mai ascuns panze de paianjen, peste praful de pe rafturi, peste golurile din drumurile mele. Sa ninga mult. Si Tu sa zambesti de la fereastra cerului, vazandu-ma cum arat asa....ninsa de.....Tine.