Lectii de vara

Vara mi s-a parut intotdeauna un timp aparte, un an in sine, de vacanta uneori, separat de toate celelalte 9 luni care mai raman. Poate de aceea primele zile de toamna sunt zile in care simt nevoia sa trag linia pentru a vedea ce am invatat, ce am descoperit, ce mai am de lucrat, ce am adunat, daca am adunat suficient pentru a-mi umple cosul acum in prag de septembrie. Vara de 2009 a fost una bogata in lectii, poate nu neaparat in numar ci in miezul lor.
a. Esecurile si neintelegerile nu exista pentru a te face sa renunti. Ci pentru a te motiva ca data viitoare sa faci lucrul respectiv si mai bine. Asta e una dintre lectiile pe care le poti invata cel mai bine in mijlocul copiilor, in momentul in care iti vine sa te tot duci si sa lasi locul altcuiva.
b. Facerea lucrurilor pe jumatate cu cineva, incluzand traseele, studiul, activitatile, drumurile necunoscute, timpul cu grupa, jocurile, cantecul, provocarile si bocancii noroiti le dubleaza intelesul, bucuria si efectul. Multumesc Dana si Emma pentru asta.
c. A spune Nu este dificil pana in momentul in care il spui prima data, cu toata fermitatea si blandetea de care poti da dovada. Cum ar fi...de data asta NU ma mai duc sa spal vasele, chiar daca asta ar implica sa nu mancam.
d. Daca esti foarte concentrat asupra anumitor lucruri sau persoane, risti uneori sa uiti ca mai exista si alti oameni deosebiti si lucruri la fel de deosebite in jurul tau. Si ca lumea nu incepe si nici nu se termina intr-un anumit punct. In punctul in care cred uneori.
e. A parcurge un traseu de munte bogat in semnificatii poate constitui una dintre cele mai mari provocari. Si daca la capatul lui, descoperi ca grohotisul nu a mai fost asa de greu, distanta dintre pietre la fel de mare, intunericul la fel de dens si apa la fel de rece iar inima ta este la locul ei, fara regrete si nostalgii inseamnea ca ai crescut. Si ce bine e sa te culci seara cu sentimentul ca esti un pic mai mare.
f. Dumnezeu are tot timpul o rezerva de putere pentru noi, pe care o activeaza atunci cand ai impresia ca nu mai poti. Fie ca e vorba de un traseu de munte, de o zi de activitati pe care o ai de dus la capat, de o tabara, de o traducere, de o lupta cu o anumita stare. Si daca totusi nu mai poti, are suficienta rabdare sa iti incarci bateriile si sa te ridici. Si da aceeasi rabdare si celor care impart drumul cu tine.
g. Unul dintre lucrurile care fac farmecul unui om este si capacitatea lui de a te surprinde (intr-un mod bun) atunci cand te astepti mai putin sau poate cand crezi ca te-ai obisnuit deja cu tot si nu ar mai avea cu ce sa te surprinda. Cum ar fi ramanerea in urma cu grupul fruntas din coada a cuiva care ar fi putut foarte bine sa mearga in fata, straduinta cuiva de a te ajuta sa ajungi pana sus in varf, incluzand rabdare, voie buna, motivatie si cantec, sau o lanterna pusa la locul potrivit atunci cand ai cea mai mare nevoie de ea.
Si ar mai fi fost lectii despre fluturi, despre provocari, despre raspunsuri la rugaciuni, despre bucuria de a ajunge in varf si despre prietenie dar despre toate acestea mai pe indelete in povesti din serile de toamna.