Saptamana trecuta am fost in tabara cu exploratorii. Ploaie multa si soare cat sa iti ajunga o jumatate de ora sa te bronzezi. Activitati sa nu mai zic. Din belsug si pentru toata lumea. Jocuri, trasee, iar jocuri, iar trasee...Joi, cand s-a hotarat ploaia sa mai stea am iesit la strans gunoaie. Din dorinta noastra si in spatiul Parcului National Bucegi. Si uite asa....vreo 150 de copiii inarmati cu saci de plastic, unii mai mari ca ei si cu pungi de plastic (a se citi manusi) au plecat in cautarea gunoiului buclucas. Si eu unul dintre ei. Nu era mare diferenta intre noi uneori.
Daca stateai mai pe la coada randului, asa ca mine, nu prea mai aveai ocazia sa gasesti prea multe gunoaie si uite asa ramaneai cu sacul gol si il taraiai dupa tine, in vreme ce alti copilasi treceau pe langa tine, cu saci plini cu sticle, cutii si ce mai era pe acolo. Uneori aveam impresia ca traiesc in timpul cautatorilor de aur care erau gata sa o ia oriunde ar fi auzit zvonul gasirii metalului galben. Era suficient sa auzi un strigat....ca si vedeai mai multi copii impanzind locul de unde se auzise strigatul. Si dai si pune in sac....sticle, cutii, hartii, ambalaje.
Ratacita pe la coada randului am auzit si eu un strigat la un moment dat. Si cu sacul plin de.....aer de munte, am fugit sa vad ce se vede. Un pusti gasise ceva gunoi serios la mijloc de rau, acolo unde pietrele fac un fel de gratar si doar apa raului poate trece mai departe. Si cum colegul lui purtator de sac disparuse, m-am oferit sa il ajut cu sacul meu mai mult gol. Ce se poate gasi intr-un gratar de rau. Sticle de lapte, pungi de plastic, cutii de bere, cutii de smantana dar piesa noastra de rezistenta a constituit-o un volan. Taman in mijlocul raului. Restul masinii nu l-am gasit.
Cu juma de sac plin, am plecat, insotita de vajnicul meu cautator, dupa alte gunoaie. Si avea baiatul asta un ochi format....imediat le zarea. Asa ne-am mai ales cu ceva bucati de metal, folii de plastic si obisnuitele cutii de bere. Erau deja banalitati.
In drumul nostru am mai dat de o groapa de gunoi. Asa o credeau unii. Taman pe marginea raului. Acolo era alt grup. Mult de lucru si acolo asa ca am ramas. Oferta era mult mai bogata. Televizoare vechi, haine, incaltaminte de toate felurile si masurile, haine ude de ploaie, un cantar.....Puteai deschide un adevarat magazin. Golit si groapa.
Si am mers mai departe. In cele din urma am dat si de grupul meu. Gasisera in marea multime de cutii si sticle si un aparat de ras. Si o plasma. Se vede ca epoca marilor cautatori de aur e din ce in ce mai departe.
Pe tot parcursul cautarii mele am avut in minte gandul asta, ca sunt un fel de cautator....de gunoi insa. Aurul s-a pierdut undeva de mult. In acest caz. Dar oare dupa ce alerg in fiecare zi? Ce tot adun zi de zi in sacul mare de plastic de la care mi se ingalbenesc degetele? Dar tu?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu