De 11 ani a face bagaje in miez de vara a devenit una dintre activitatile mele preferate. Bagaje facute cu cateva ore inainte de plecarea trenului sau cu cateva zile (cred ca o singura data am reusit performanta asta, inainte de prima mea tabara in Apuseni), bagaje pentru o saptamana sau mai mult, bagaje mai mult sau mai putin complete. Rucsacul cel mare in care m-am straduit mereu sa le inghesui pe toate, simtind o mare satisfactie cand langa el nu mai aparea un rucsacel sau o anexa, cred ca l-am tarait peste tot. Niciodata nui mi-a placut sa plec cu geanta, valiza, chestii de genul asta. Doar in cazuri exceptionale. Parca nu face parte din mine. Vorba aceea.....calatorului ii sta bine cu rucsacul lui. A face bagajul imi place.....a-l desface....e intodeauna o treaba prea complicata. Nu mai are chiar acelasi farmec. Sa spui lucrurile la locul lor si sa incerci sa te adaptezi din nou si din nou la viata de acasa, la ritmul de fiecare zi, la tot ceea implica ea. Probabil ca din dorinta de a ma adapta cat mai putin apoi, nu-mi place sa desfac bagaje.
Astazi fac bagaje pentru a 24-a oara, asta punand la socoteala doar taberele de vara si doar ocaziile cand am facut bagaje (uneori am facut bagaje si pentru 2-3 saptamani). De data asta merg, dupa 4 ani, intr-o noua Tabara Nationala de Specializari. Ultima oara cand am fost eram unul dintre multi instructori prezenti, cu ceva emotii pentru ca urma sa predau pentru prima oara, cu ceva visuri care nu se mai potriveau la locul lor si ceva farame din ele care se infigeau destul de adanc in unele locuri din mine, cu ceva inghesuiala in cort (eram 4 intr-un cort de 4 cu toate bagajele aferente), cu multe chestii care mi-au ramas undeva in minte si pe care le mai scot din cand in cand la iveala. Anul asta merg ca omul din umbra care trebuie sa aseze toate piesele unei tabere la locul lor. Omul care spera ca toate sa se aseze bine si sa rezulte o tabara frumoasa. Cu ceva soare, ceva cantec, ceva nou, ceva vechi si bun, ceva viata noua in plus. O tabara vis-a-vis de o tabara ca in cele mai bune vremuri.
Dar de acum gata cu vorbaria....am niste bagaje care ma asteapta sa le fac. Urati-mi spor!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu