Intr-o seara de iarna busola mea s-a sticat. Sau poate asa era de mult. Cand i-am ridicat capacul acele nu mai erau la locul lor. Se plimbau prin cadran de parca nu mai stiau nici Nord, nici Sud, nici nimic. Mai tii minte? De atunci, parca zilele nu mai au nici numar, nici fus. Nu stiu de-i 25 sau 28 sau 9. De parca toate mi-ar fi tot una.
In alta seara, cineva mi-a zis...ca ar vrea sa incerca sa imi repare busola. Nu mai reparase niciodata una, dar pentru mine, ar fi vrut sa incerce. Doar ca intre timp a plecat. Si busola mea, tot cu oasele ei alandala a ramas.
Si zilele la fel. Fara numar si fus si nume.
Un comentariu:
busola-aurora.blogspot.com
Trimiteți un comentariu