Pe tacute

Inca de dimineata sau poate de ieri, tot caut ceva cuvinte. Le caut cu viteza cu care le sterg apoi pentru ca mi se par fie cam schioape, fie cam stangace, fie lipsite de o semnificatie pe care as dori-o mai adanca. Dar cum daca tot sterg s-ar putea ca pana la urma sa nu mai scriu nimic, zic totuşi sa incep de undeva.
Exista oameni ale caror taceri sunt pline de cuvinte. Si vorbesc asa de frumos prin tacerea lor incat am ajuns sa nu mai imi fie teama de ea atunci cand apare.
Exista oameni care stiu sa te surprinda nu doar in zilele in care uneori te-ai astepta. Ci si in celelate zile obisnuite care mai raman. Prin cuvinte, prin ganduri sau chiar si asezandu-se si facand un lucru pe jumatate cu tine.
Exista oameni miezosi ca o nuca. Sau ca un fruct bine copt. Si nu te plictisesti niciodata tot decojind.
Exista oameni la viata carora pe tacute, si poate nesurprinzator se mai adauga azi inca o frantura de miez. Si pe unul dintre ei il cunosc si eu.
Sa-ti fie anul plin de viata ca un mar ionatan, plin de rod ca o vita de vie in prag de toamna, plin de prospetime ca o gura de aer curat de la Dorna si de binecuvantare ca un cos cu cirese. Si daca va fi vreodata ca El sa taca....sa taca doar "in dragostea Lui" pentru tine (Tefania 3,17)
Ani vesnici, Daniel!