Dincolo de aspectul lui liric cu ulite oglinda luminate de luna, cu obraji rosii si sobe calduroase, cu plimbari pe lacul inghetat, cu cerul cu multe stele si catait cu...scara (ni s-a tot povestit de datul cu scara dar nu am ajuns nici sa il vedem nici sa il traim), proiectul "Condusi de El" cu baza in Sangereii Noi a fost unul dintre cele mai inedite si prozaice moduri de a incepe anul. Si pline de lectii noi, lunecusuri noi si oameni calzi.
Cuvintele de acasa nu se potrivesc intotdeauna cu cele de la fata locului. Lucru valabil in orice loc ai ajunge. Si schitele mai mult sau mai frumos schitate de acasa s-ar putea sa trebuiasca sa fie refacute de cateva ori in cursul unei saptamani pentru ca sa ajungi sa faci tot ceea ce ti-ai propus. Sau aproape. Si peste gustul amar ca toate nu iti ies asa cum ai fi vrut rasuna pe fundal ideea ca de fapt nu e proiectul tau ci al Lui. Si poate ca asa a fost mai bine.
Cuvintele au valoare si atunci cand nu sunt rostite. Nu doar atunci cand sunt. Uneori e greu sa le opresti la poarta buzelor. Mai ales cand undeva in adancul tau traiesti cu impresia ca ale tale sunt mai colorate, sau mai bune, sau mai altfel. Dar oprirea lor te face sa cresti. Si cresti bucurandu-te ca langa tine mai creste cineva....din cuvintele lui, rostite pe fundalul zambetului tau.
Uneori ne e teama sa rostim cuvinte. Mai ales cuvinte care se articuleaza in cereri. Poate ca nu am vrea sa mai punem o greutate in plus pe umerii altora. Poate e o neincredere pe care nu indraznim sa o articulam. Poate le vedem ca pe un semn de slabiciune. O recunoastere a neputintei mascate in spatele unui zambet frumos articulat. Si totusi...rostirea aduce dupa sine o serie de surprize. Surpriza de a vedea ca exista oameni carora le pasa, care se bucura si chiar asteapta sa preia din lucrul tau, surpriza ca a spune nu e semn de slabiciune ci de putere. Puterea de a recunoaste ca lucrurile sunt mult mai frumoase cand le imparti cu altii.
Cuvintele rostite rapid (nu la repezeala) pot fi o mare bataie de cap pentru cei din jurul tau. Asta ca o lectie ca nu toti au acelasi ritm si ceea ce tie ti se pare lent altora s-ar putea sa li se para mult mai rapid. Pentru a transmite unele lucruri e nevoie sa iti potrivesti cuvantul cu cuvantul altora. Si atunci urechea va fi mult mai deschisa sa asculte.
Semnificatile cuvintelor trec dincolo de ambalajul fonetic. Asa se face ca desi de multe ori in perioada respectiva in jurul meu se vorbea fie maghiara, fie rusa, fie chiar o romana rupta din hrisoave, reuseam de multe ori sa inteleg ceea ce se spunea. Poate din cauza zambetului,flexiunii vocii, subtitrarii gestuale, cuvintelor comune. Si cel mai clar era acest lucru cand ne strangeam cu totii si cantam fie pe ruseste, fie pe maghiara, fie pe romaneste, invantand fiecare unii de la altii. Nu mai era nevoie de nicio traducere.
P.S. La realizarea acestui tratat au contribuit Timea, Robert, Attila si intreaga echipa de proaspeti instructori de la Sangereii Noi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu