De vreo 2 zile raspund unei serii intregi de provocari. Dincolo de provocarea ridicata de auzirea a limbi straine de toate soiurile in jurul tau si aceea de a dormi pe culoarul dintre sirurile de scaune din autocar ar mai fi inca vreo doua pe care le-am colectat azi.
Provocarea de a participa la un cros. Adica eu sa alerg, sa am numar de concurs, trec de start si de linia de sosire. Linie pe care mi-am pus-o din start, propunandu-mi sa alerg doar o tura, adica un kilometru si jumatate. Si la sfarsit am fost atat de bucuroasa pentru ca reusit. Si am facut un lucru la care nu m-as fi gandit niciodata.
Provocarea de a te bucura de gesturile gratuite si placute ale celor de langa tine a fost o alta la fel de faina pe care am trecut-o azi dar despre asta alta data pentru ca Pascal imi spune deja ca mi-a cam expirat timpul.
Abia astept sa vad ce provocari mai primesc maine.
3 comentarii:
Draga mea, fie ca fiecare provocare sa iti fie un pas inainte. Ba nu, un pas in sus. Succes cu descoperirea si rezolvarea lor. Te imbratisez cu drag >:D<
succes la provocari, mai exact la rezolvarea lor :D
cu mare placere, Cristina. Domnul cu tine in anul urmator, si tot asa mai departe cu exploratorii. Din cand in cand, sa iti mai arunci un ochi si asupra Termitelor mele, chiar daca asta ar putea sa insemne stoarcerea buretelui la 1200 de rotatii.
Ma bucur ca am avut ocazia sa te cunosc, iti multumesc ca m-ai chemat sa lucrez cu exploratorii din muntenia... a fost cea mai mare provocare pe care am dus-o, in unele privinte, la capat.
Multumesc iarasi pentru tot.
AH, apropo de fotografii... s-a intamplat ca la 2 saptamani dupa tabara hotii sa imi fure aparatul. S-au gandit sa sparga casa in care stateam si sa il fure. Stii ce am zis? bine ca am coborat toate pozele din tabara... asta a fost singura bucurie care m-a facut sa nu imi para rau dupa el... adica na... sa trec usor peste incident.
Data viitoare ne face poze razvan, ca se insanatoseste. :d
Trimiteți un comentariu