Mersul pe bicicleta a fost mereu o mica parte din mine. Mai mult sau mai putin scoasa la iveala.
Inca mai tin minte balconul plin de suruburi, piulite si fiare care puse cap la cap au facut sa apara prima mea bicicleta. Multumesc, tata!
Daca inchid ochii, vad ulita pietruita pe care am facut primele ture si retraiesc bucuria pe care am simtit-o cand Ionela a dat in sfarsit drumul bicicletei si am facut prima tura fara dezechilibrari, balbaieli si julituri. Dreapta si sigura pana la capatul...drumului.
