Primul zbor...

Exista cateva momente in viata cand simti ca ai crescut. Prima data cand mergi pe bicicleta fara sa te mai tina nimeni de la spate ca sa nu te dezechilibrezi, prima zi cand te duci singur la scoala, prima zi de lucru, prima intalnire, prima restanta, primul seminar pe care il tii, prima data cand mergi singur cu avionul.

Obișnuiesc să colecționez cărți poștale și prime momente. Prime momente însoțite de culori, arome și emoții. Emoția că s-ar putea să nu știi drumul, că poate te sună și îți spune că nu mai vine, că s-ar putea să te trezești fără cuvinte sau o să încurci avionul și o să te trezești undeva într-o țară îndepărtată a cărei limbă nu o cunoști.
Stăteam astăzi și mă uitam la avioanele care vin și pleacă, gândindu-mă câte povești și visuri duc cu ele si mi-am adus aminte de primul meu zbor. Zgomotele aeroportului la ora 3 dimineața. Lista mototolită din buzunar cu toți pașii pe care îi aveam de făcut pentru a ajunge cu bine la avion, tata care nu spunea nimic dar pe a cărui față se citea că e mândru de fata lui că îi calcă pe urme, ciorapii colorați care așteptau o astfel de zi de sărbătaore pentru a fi purtați (sora mea îmi spusese să tratez fiecare călătorie drept o sărbătoare), telefonul primit la 5 dimineața de la cineva care se trezise să îmi spună drum bun.
Am inceput sa imi dau seama ca am crescut cand m-am trezit singura dupa ce am trecut de verificarea bagajelor. De acum eram eu si cu mine. Nici valiza in care inghesuisem printre lucrurile mele materialele de care aveam nevoie pentru Centenarul Departamentului Tineret la care urma să particip. Si sentimentul ca esti mare se combina mereu cu o inima mica ce bate puternic si o gama variata de emotii: bucurie, teama, gol in stomac, incredere, nerabdare.
 La primul zbor am inceput sa imi dau seama ca exista o comunitate a oamenilor care zboara si sunt calmi si amabili mai ales cu cei care zboara prima data. Oameni care sunt gata sa iti arate cum se prinde centura, sa iti cedeze locul lor la fereastra ca sa vezi mai bine soarele si norii, sa iti zambeasca cand decolezi sau aterizezi prima data si se face un gol in stomac. Sau poate ca sunt amabili doar cu cei pe fata carora de copil se citeste primul semn de maturitate datorat primul zbor de unul singur. Prima data cand zbori este prima data cand constientizezi cu adevarat cat de adevarata este expresia cu exista soare dincolo de nori. Oricat de urata, friguroasa, rece ar fi vremea jos, sus, dupa ce a trecut avionul de toate straturile negre exista soarele care lumineaza peste intinderea alba care te trimite cu gandul la gheturile polare. Si ramai surprins cand te intorci cu picioarele pe pamant si iti dai seama ca jos nu e deloc soare. Dar in inima exista speranta ca undeva, acolo sus, el exista. Si poti sa zambesti chiar de ar ploua cu galeata.