Cand eram mica visam sa fiu Ciresar. A fost o vreme cand imi spuneam Lucia. Existau si Maria, Tic, Victor, Ursu, Atena, Ioana, Fata in Alb. Erau prietenii mei din spatele blocului. Toti citeam Ciresari si planuiam sa facem si noi o expeditie cand vom fi putin mai mari. Sa batem muntii si poate chiar sa descoperim o pestera.
Ii stabilisem chiar si o data. Vara dintre a saptea si a opta. Atunci credeam noi ca am fi suficient de mari. Dupa un timp insa, peste carti s-a pus praful si am ramas doar cu visul de ciresar.
Prima tabara in care ar fi trebuit sa merg era una cu corul scolii. Trebuia sa fie un schimb de experienta cu niste francezi. Doar ca din diferite motive nu s-a mai tinut. Si din banii stransi de tabara mi-am cumparat un Monopoly.
Prima tabara in care chiar am mers a fost in vara dintre a saptea si a opta. Nu am fost cu Ciresarii din spatele blocului ci cu alti Ciresari carora li se spunea exploratori. A fost tabara primului meu foc de tabara (vazut, nu facut), a primei saptamani dormite in cort, a spalatului de vase in apa rece a raului si a primei cravate de explorator. Prima din lungul sir de tabere explo care in momentul in care imi puneam cu minutiozitate lucrurile in rucsacul cu cadrul metalic luat de la sora mea mai mare nici nu banuiam ca vor fi.
Doi ani mai tarziu a venit prima mea tabara in comandament, echipa de conducere a taberei. Comandamentul Strugurele. Oamenii la care ma uitasem cu ochi mari in primele tabere erau acum cei alaturi de care lucram acum cot la cot in zori, cu ochii mijiti de somn la pregatirea unui traseu sau langa care pazeam focul in timpul unui planton. Prima tabara in care am tinut un devotional in fata intregii tabere, am inchis sirul celor care se intorceau de pe traseu sau am spus o poveste la focul de tabara, prima data cand am ajuns la Strunga.
Prima tabara in care am fost cu o grupa de copii (ce-i drept niste copii mai mari cu doar doi ani mai mici decat mine) a fost o tabara in care a plouat mult. La fel ca in prima mea tabara. A avut si ea premierele ei. A fost tabara primului meu imn de comandament. Si desi era stangaci si avea versuri mai schioape, cei din comandament tineau sa-l cantam in fiecare dimineata. Si asta facea sa apara soarele si cand ploua cu galeata. A fost prima (si ultima) tabara in care am jucat fotbal imaginar, cu comentarii de specialitate de sub un copac mai rezistent si galerii stranse prin corturi. A fost prima tabara in care am fost fascinata de felul cum ploua la 10 metri de mine si in care am invatat sa ma bucur de ospitalitatea unui cort de o singura persoana (multumesc Mara). A fost tabara primului traseu de noapte si a primului somn sus pe Strunga. A fost prima (si ultima) tabara cu grupa Porumbelul.
Si la ea s-a adaugat prima cu grupa Smarald, prima cu grupa Floarea-Soarelui.
Prima tabara de specializari in care am fost era a patra tabara in anul respectiv. Era deja un record pentru mine sa merg in patru tabere intr-un an. Nu a fost tabara niciunui traseu, dar a fost una in care am prins drag de roci, noduri, muzica si copaci. A fost o tabara in care am ras, am cantat, am descoperit exploratori banateni si m-am gandit prima data la o specializare despre fluturi. A...si a fost prima mea tabara la Satic.
Taberei de specializari i s-au mai adauga in timp alte premiere. Prima tabara de specializari in care am predat si prima tabara de specializari pe care am condus-o.
Cand primii mei exploratori s-au facut mari am vrut sa-i duc in Apuseni (locul primei mele tabere AMiCUS). Era un loc care ramas agatat de inima mea pe care vroisem sa il impart cu altii. Si asta a fost prima (si singura pana acum)tabara mea itineranta. Tabara in care am carat cot la cot impreuna cu Monica, Andreea, Gabi si Andrei
rucsaci mari, am invat sa mancam combinatii interesante de mancare si sa ne uscam din mers dupa o tura prin Cheile Galbenei. Am invatat sa ne fie draga mancarea gatita de noi si facem poze spunand: Cascaval Galben. Sa ne noroim prin galeriile unei pesteri pana in varful urechilor si sa fim tare mandrii de noi. Am invatat sa ne ridicam unii pe altii si sa mergem impreuna mai departe, chiar si cand iti dadeai seama ca ai ajuns de unde ai plecat. Si am descoperit o data in plus cat de dragi imi erau "smaraldele mele".
Prima mea tabara de iarna a fost tot in Apuseni. Nici nu ma gandisem pana atunci ca pot fi facute Cheile Galbenei si iarna.
Si a fost prima tabara in care a trebuit sa imi stapanesc emotiile si sa tin un seminar sau sa dorm la Vadul Motilor. A fost tabara primelor mele cuvinte in limba maghiara si tabara cand mi s-a zis prima data Pustiu. Si tabara in care am inceput sa inteleg ca nu ti se ia un lucru bun decat pentru a ti se da ceva si mai bun in schimb.
Prima mea tabara internationala a fost Camporeea Explo de la Fontainbleau 2007. Ce bine ca a fost sa fie in Franta. A fost prima tabara cand mi s-a parut ca inteleg toate limbile vorbite pe acolo (mai putin ceha), prima tabara in care am invatat cat de important este sa ai o echipa, dar si cant cantecul cu "Un elefant..." pana la 1ooo si ceva de elefanti. Prima tabara in care mi-am montat cortul (cortul Dianei) in nisip si am invatat ca daca nu iti pui lucrurile la locul lor, risti sa vina peste tine cand ti-e somnul mai dulce. Prima tabara in care am inceput sa invat cum e sa fii singura fata dintr-o echipa de baieti,
dar una dintre multele tabere in care am descoperit prieteni de-o viata.
Prima mea tabara de instruire a fost tabara in care s-a nascut Avalanshutza.
A fost tabara in care am invatat ca daca lucrurile nu se intampla asa cum ti-ai dori, e pentru ca sa urmeze ceva si mai frumos. Si ce poate fi mai frumos decat un joc de calcatea, pe ploaie, cu oameni dragi, in care uneori mai si castigi. A fost tabara in care nu am ajuns pana pe Strunga, dar am descoperit oameni cu care as fi vorbit ore intregi si ale caror povesti ma faceau sa imi doresc sa cresc. A fost tabara in care am redescoperit ca imi placeau nodurile si care mi-as fi dorit sa nu se mai termine.
Si as mai fi putut vorbi despre prima mea tabara cu SOR sau cu PDF sau prima tabara de instruire in care am fost in comandament, sau prima tabara cu cei de la Trans Sud, sau cu oltenii. Sau prima mea tabara biblica. Sau prima tabara AMiCUS.
Sau despre taberele in care am crescut si care m-au facut omul care sunt azi.
Dar probabil ca mi-ar fi tare greu sa gasesc capatul unei astfel de postari.
P.s. Daca v-ati plictisit, puteti da vina si pe Oana, uneori colega mea de cort, alteori colega mea de drumetie, alteori destinatara scrisorilor mele din liceu, dar mereu copilu' prieten cu mine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu