"Omul pe care îl aștept îmi va aduce bucurii simple. Îmi va spune că am vocea ca o pâine, ca lucrul care i-ar plăcea cel mai mult ar fi să cumpere cu mine ceva în rate (un frigider sau chiar un lucru mai mic, un aspirator dacă se poate), sau mi-ar spune că ii place să meargă cu tramvaiul și să mănânce covrigi; sau, cu faţa toată o întrebare, strâmbându-și picioarele în fel şi chip: "Ştii cu ce semăn acum? Cu o literă..."
În sfârşit, acest om mi-ar spune că dacă m-ar pierde s-ar îmbolnăvi de o boală care nu are nume. I-ar eu m-aş gândi că ştiu de ce trăiesc, pentru că altfel ce s-ar face fără mine?
Omul pe care-l aştept există undeva." (Gabriel Liiceanu)
3 comentarii:
Minunat si delicios, frumoasa postare. Am trimis-o si in hatisurile Facebook-ului, sa o citeasca si prietenii mei.
inedit ar fi un cuvant potrivit:)
are ceva ce 'te inmoaie' crampeiul asta de imaginatie... numa bun de visat :D
tandru intr-un fel aparte....foarte frumos, criss!
Trimiteți un comentariu