Demult cineva mi-a spus ca ii sunt cea mai frumoasa primavara si azi m-am trezit cautand-o. Poate pentru că mi-au rămas degetele lipite de foaia calendarului aşteptând cu nerăbdare să dea de foaia aceea cu copacul mare şi înflorit. Poate pentru că mi-au rămas gândurile rătăcite printre buchetele mari de lalele galbene învelite în hârtie albă. Poate că îmi era dor să le simt hârtia puţin aspră ca cea de ziar zgâriindu-mi degetele. Ca un semn că totuşi primăvara există.
Azi, crainica de la radio spunea cum că mâine ar fi 1. Si mi-am adus aminte de 2 luni trecute în goană pe lângă mine şi o iarnă tăcută şi surdă. Si am inceput să-mi doresc să mai fiu primăvară. Să fiu parfum sfios de lalea. Să fiu zi de 2 martie. Şi de 3 sau chiar 4. Să fiu parte dintr-un concert de Beethoven. Si lună pătrată.Dar pentru ca invat sa nu mai astept nimic, invâţ să-mi fiu primăvară. Să-mi fiu lalea, si Imperial şi zile de martie. Să-mi fiu galben şi copaci sfioşi şi soare călduţ. Şi gânduri jucăuşe.
Mâine e totuşi 1. Dacă nu îi poţi fi primăvară cuiva, fii-ţi măcar ţie! O primăvară frumoasă
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu