8 dec. 2010

...

Am crescut practic impreuna, de la o vreme incoa. L-a adus mama intr-o seara acasa cand venea de la servici, in haina ei. Si cand a deschis-o..a sarit speriata o mogaldeata cu coada lunga. S-a ascuns o vreme, pana s-a obisnuit cu noi. Mi-l aduc aminte de parca ar fi fost ieri cum rodea punga cu hrana uscata sub fotoliul scorojit din hol. O luase de pe raft si acum se hranea tacticos din ea. Mi-l mai aduc aminte dandu-mi desteptarea in fiecare dimineata la 6:30, pe vremea cand inca mai aveam scoala in spatele blocului. La fix 6:30 se dadea jos din pat, de pe burta mea mai exact, unde obisnuia dansul sa doarma si incepea sa miorlaie la usa. Era un semn ca e vremea sa ma trezesc.
Mai tarziu s-a mutat de pe burta mea...pe perna. Si nu ii placea sa se culce pana nu era patul facut. Ne striga pe mine si pe sormea de pe unde eram sa mergem sa ne culcam si sa facem patul. Si am crescut practic cu el pe perna, cu el dormind in sifonier, cu el iesind din debara, cu el luandu-mi apararea cand ma certa cineva, cu el asteptand sa-l mangai si sa ma joc cu el. Si parca niciodata nu ne-am jucat de ajuns.
Dupa un timp s-a mutat de pe perna la picioare si a inceput sa ii placa istoria literaturii si literatura de la 1848. Am invatat impreauna pentru licenta. El dormind pe cursurile mele si eu tragandu-le de sub el cand ajungeam la o pagina noua. Cand s-a mutat la picioare a devenit depozitarul visurilor mele. Si i-am cerut dovleacul Cenusaresei, promitandu-i locul de vizitiu, i-am cerut bilete la concertele la care nu aveam bani sa ajung (ultima data i-am zis sa ma duca la Ivo Pogorelich :) ), i-am cerut carti sau luna de pe cer. Si de fiecare data dadea din coada si mai ma privea din cand in cand. Dadea din coada in ritm de Beethoven fiind cel mai meloman din cati motani am vazut.
In seara asta, pentru prima data dupa 13 ani o sa dorm fara Toti la picioare, fara sa-l mangai dupa urechi si fara sa-i cer dovleci si bilete. In seara asta Toti a murit. Si nici nu i-am luat papion.

2 comentarii:

Erik spunea...

Îmi pare rău pentru Toti, Cristina...

Anonim spunea...

Am auzit ca animalele care ne-au insotit pe aici nu vor fi in cer. Dar eu totusi il rog pe Doamne ca atunci cand vei ajunge la casa pe care El ti-o pregateste, sa-l gasesti pe Toti, asteptandu-te la usa, asa cum ne astepta pe noi sa venim acasa, seara!