Dincolo de faptul ca dumneaei incepe sa fie una dintre florile mele preferate prin simplitatea, coloritul si setea ei de lumina, Floarea-Soarelui este si numele noii mele grupe de exploratori alaturi de care m-am jucat, am ras, am cantat, m-am gadilat, am spalat vase, m-am batut cu apa, am batut carari de munte, m-am rugat si am crescut in vara aceasta, in tabara Nicodim: 19-26 iulie, Valea Rasnovului.
Pe principiul ca unele lucruri trebuie repetate pentru a nu fi uitate, am invatat din nou lectia lui a nu judeca pripit pentru ca s-ar putea sa te inseli. Ceea ce la inceput parea a fi un loc mic, plin de iarba, neprietenos, vecin cu musuroaie de furnici s-a dovedit pana la sfarsit a fi o poiana plina de soare si de frumos. Oriunde iti intorceai privirea dadeai de un peisaj de munte de toata frumusetea.
Vreme de o saptamana m-am bucurat de un studiu biblic miezos cu Dana, in fiecare dimineata (multam Dana ca erai mereu un imbold ca sa ies mai devreme din cort), de o grupa de copii lipiciosi, iubitori dar si bureti de rabdare (adica pot absorbi uneori toate rezervele de rabdare acumulate), de o masa construita cap coada de noi, fetele (am uitat sa mentionez daca nu v-ati dat seama dupa nume ca grupa Floarea-Soarelui are in componenta 7 fete si atat) care a rezistat toata saptamana, de trasee de munte duse cu sufletul in gat pana aproape in varf (Rebeca a fost singura din grupa care a ajuns pana in varf de tot), stimulatoare de decizii mari cu privire la efortul fizic pe viitor, de cuvinte si glume al caror inteles il prindeam doar noi, de momente faine de studiu cu grupa dimineata sub stejar, de scripete, scara uriasului si panza de paianjen, de lectii faine...
Dintre toate, cea mai aproape de inima mea ar fi aceea ca situatiile dificile si ratarile nu ar trebui sa te faca sa renunti ci doar sa iti arate unde si cat mai ai de lucrat.
Si eu una abia astept sa vina toamna sa reincep sa lucrez cu florile mele de soare.
P.S. Multam Steliana pentru poze
