Incep sa imi descopar neputintele Doamne si nu imi place. Incep sa descopar cum lucurile pe care mi le-as dori fie nu sunt pentru mine fie sunt prea sus pentru mine fie parca se indeparteaza tot mai mult cu fiecare ocazie cu care apas butonul sunoriei care muta alarma cu zece minute. Zece, zece pana incurc butoanele si nu mai suna ceasul deloc, trezindu-ma mult prea tarziu pentru a putea face ceva si spunandu-mi resemnat: de maine.
Incep sa imi descopar neputintele Doamne si ma uimesc. Povestea ideei cu daca vrei totul e posibil incepe sa se dezmembreze sub ochii mei. Ochii obositi care desi vor sa se deschisa dimineata in zori nu pot sa se dezlipeasca de ploapele prietene. Daca vrei totul e posibil pana ajungi sa iti dai seama ca uneori nu e suficient doar sa vrei. Trebuie sa si....
Incep sa imi descopar neputintele Doamne si au un gust amar. Gustul amar al timpului scapat printre degete, al sentimentului prinsorii in rutina diminetilor care toate incep la fel si saptamanilor care seamna atat de bine una cu cealalta. Parca uneori ar fi gemene.
Incep sa imi descopar neputintele Doamne si doare. Doare gandul promisiunilor netinute, al listelor de An nou pe care s-a pus praful, al ceea ce ar fi trebuit si ceea ce este, doare miezul ca parca s-a mai intamplat asta o data si nu stii cum, dar ai ajuns din nou acolo. Ai fi vrut altfel dar....n-a iesit.
Vreau Doamne! Ajuta neputintei mele!
17 iul. 2009
7 iul. 2009
Rugaciunea lui Iacov
Pe undeva prin 2005 am colaborat cu un grup de tineri la o revista....si cum mi-au dat libertatea de a alege ce anume as vrea sa scriu mi-am lasat imaginatia sa lucreze un pic si m-am gandit sa realizez o serie de rugaciuni ale unor personaje biblice. Asa cum am crezut eu ca s-ar fi rugat ele. Sau cum m-as fi rugat daca as fi fost in pielea lor. Textul de mai jos e ceea ce am crezut ca ar fi putut fi rugaciunea lui Iacov. Si poate o sa mai revin si cu altele
"Doamne sunt tot eu, IACOV. Îţi mai aduci aminte de mine? Ce-i drept a trecut ceva vreme de când am pus ultima oară genunchiul jos. Sunt eu, cel căruia lucrurile i-au mers mai mult prost decât bine. Nu zic că nu ar fi păţit şi alţii la fel, dar uneori ni se pare că ceea ce ni se întâmplă nouă, depăşeşte cu mult ceea ce li se întâmplă altora. Sunt eu, cel care am fost mai mult în vale decât pe culme deşi sincer să fiu preferam mai mult atmosfera de acolo de sus, de pe înălţimi.
Sunt eu Iacov, cel ce am fost păcălit în dragostea mea, înşelat în aşteptările mele, cel căruia i-a murit soţia cea mai dragă atunci când în sfârşit se părea că toate s-au aşezat. De ce nu au putut rămâne lucrurile aşa liniştite şi adunate în matca lor?
Sunt eu Iacov ,cel căruia i-a murit un fiu. Mi s-a spus că l-au mâncat fiarele sălbatice atunci când mi-au adus doar haina lui pestriţă, plină de sânge. Şi acum fiul meu cel mic a fost cerut în Egipt. Ca şi cum nu era de ajuns că trebuie să mergem să-i cerem faraonului făină pentru pâinea cea de toate zilele. Voi rămânea oare şi fără Beniamin, fiul meu cel mai iubit?Sunt tentat să cred că da, Doamne. Am început să mă obişnuiesc cu ideea că lucrurile nu-mi merg altfel decât prost.
Şi ar mai fi ceva Doamne. Ar mai fi gustul amar cu care rămân atunci când mă întreb unde ai fost Tu când s-au întâmplat toate? Când m-au înşelat şi mi-au dat-o pe Lea de soţie. Când au murit Rebeca şi Iosif. Acum când mi l-au luat pe Beniamin. Aş vrea atât de mult să-mi răspunzi. Uneori mă simt uitat chiar şi de Tine. Mai ales când se adună toate, când mă aflu într-o vale iar în faţa mea este un perete neted peste care nu ştiu cum am să trec.
Spui că ai fost mereu lângă mine veghindu-mă din vârful scării cu îngeri pe care mi-ai arătat-o demult în vis? Dar eu nu Te vroiam acolo sus, ci jos lângă mine. Spui că ai fost mereu lângă mine dându-mi puterea de a merge mereu mai departe? Aş fi vrut uneori să nu mai fie nevoie de asta, ci să meargă toate bine şi să se aşeze de la sine. Spui că sunt lucruri pe care a trebuit să le învăţ? Nu le-aş fi putut învăţa şi altfel? Spui să mă încred încă o dată în Tine? Spui că mai frumos e sfârşitul unui lucru decât începutul lui?
Aştept să mă surprinzi Doamne. Mi-e dor de lucruri care să meargă bine. Şi până atunci ajută-mă să-mi recapăt încrederea în Tine, eu, Iacov!"
Amin
"Doamne sunt tot eu, IACOV. Îţi mai aduci aminte de mine? Ce-i drept a trecut ceva vreme de când am pus ultima oară genunchiul jos. Sunt eu, cel căruia lucrurile i-au mers mai mult prost decât bine. Nu zic că nu ar fi păţit şi alţii la fel, dar uneori ni se pare că ceea ce ni se întâmplă nouă, depăşeşte cu mult ceea ce li se întâmplă altora. Sunt eu, cel care am fost mai mult în vale decât pe culme deşi sincer să fiu preferam mai mult atmosfera de acolo de sus, de pe înălţimi.
Sunt eu Iacov, cel ce am fost păcălit în dragostea mea, înşelat în aşteptările mele, cel căruia i-a murit soţia cea mai dragă atunci când în sfârşit se părea că toate s-au aşezat. De ce nu au putut rămâne lucrurile aşa liniştite şi adunate în matca lor?
Sunt eu Iacov ,cel căruia i-a murit un fiu. Mi s-a spus că l-au mâncat fiarele sălbatice atunci când mi-au adus doar haina lui pestriţă, plină de sânge. Şi acum fiul meu cel mic a fost cerut în Egipt. Ca şi cum nu era de ajuns că trebuie să mergem să-i cerem faraonului făină pentru pâinea cea de toate zilele. Voi rămânea oare şi fără Beniamin, fiul meu cel mai iubit?Sunt tentat să cred că da, Doamne. Am început să mă obişnuiesc cu ideea că lucrurile nu-mi merg altfel decât prost.
Şi ar mai fi ceva Doamne. Ar mai fi gustul amar cu care rămân atunci când mă întreb unde ai fost Tu când s-au întâmplat toate? Când m-au înşelat şi mi-au dat-o pe Lea de soţie. Când au murit Rebeca şi Iosif. Acum când mi l-au luat pe Beniamin. Aş vrea atât de mult să-mi răspunzi. Uneori mă simt uitat chiar şi de Tine. Mai ales când se adună toate, când mă aflu într-o vale iar în faţa mea este un perete neted peste care nu ştiu cum am să trec.
Spui că ai fost mereu lângă mine veghindu-mă din vârful scării cu îngeri pe care mi-ai arătat-o demult în vis? Dar eu nu Te vroiam acolo sus, ci jos lângă mine. Spui că ai fost mereu lângă mine dându-mi puterea de a merge mereu mai departe? Aş fi vrut uneori să nu mai fie nevoie de asta, ci să meargă toate bine şi să se aşeze de la sine. Spui că sunt lucruri pe care a trebuit să le învăţ? Nu le-aş fi putut învăţa şi altfel? Spui să mă încred încă o dată în Tine? Spui că mai frumos e sfârşitul unui lucru decât începutul lui?
Aştept să mă surprinzi Doamne. Mi-e dor de lucruri care să meargă bine. Şi până atunci ajută-mă să-mi recapăt încrederea în Tine, eu, Iacov!"
Amin
Abonați-vă la:
Postări (Atom)