Sunt zile in care iti treci degetele printre paginile anilor trecuti sau intalnesti oameni care au dat titlul unor capitole.
Si cand ii privesti iti dai seama ca paginile alea au fost scrise candva demult, tare demult, parca in alta viata. Si parca intr-un fel intre tine si fata care juca calcatea, manca mandarine pline de fulgi de manusi si astepta un 66 intr-o statie in serile de vineri, sperand intr-un fel ca o sa intarzie cat mai mult, nu mai e nicio legatura.
Sau parca mai e asa un pic. Parca ai vrea sa ii intanzi o batista si sa ii spui ca va veni o zi in care toate astea vor fi departe, foarte departe.
Va veni o zi in care va privi pe fereastra unei masini si i se va parea ca toate au fost din alta poveste. O poveste cu cioburi ascutite, gutui si mere facute pe jumatate.
Va veni o zi, in care va cobori din masina stand dreapta si...zambind.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu