Fara titlu

Ma trezesc uneori cautandu-te
Frematand
Bajbaind
Adancind.
Cum caut biletul din ghiozdanul aglomerat
Intr-un 301 umplut pana la refuz.
Ma trezesc uneori cautandu-te ieri
Pentru ca azi a inchis fereastra spre maine.
Cautand
Zile
Secunde
Ore
Timpi de asteptare
Ferestre.
Nu mi-a spus nimeni ca ieri e ieri
Si niciodata azi.
Ma trezesc uneori ca nu mai am ce sa caut.
Si atunci....ma chinui sa adorm.

Apartenenta

Apartin camerei mele cu pereti portocalii. Cu harti si discuri pe pereti si cu biblioteca in mijloc. Apartin cartilor mele citite si necitite, semnate pe prima pagina, undeva, intr-un colt.
Apartin biroului meu cu soarele bogat care ii bate in fiecare zi din plin in fereastra, cartilor mele cu de toate si listelor de lucruri care asteapta sa fie terminate. Calendarului meu cu fluturi pe 2008.
Apartin exploratorilor mei care imi zambesc cald si larg de cele mai multe ori, si razelor mele de soare care ma pupacesc cand ma prind.
Apartin visurilor mele cele multe.
As vrea sa apartin prietenilor carora sa le dau culoare si pentru care sa fiu.
As vrea sa apartin cuiva pentru care sa fiu de ajuns. Eu cu peretii mei portocalii, cu hartile si cutiile mele cu vederi, cu cravata si fluturii si exploratorii mei. Si atat.

Stralucire de piatra

Imi place sa colectionez pietre. De cand tot merg prin tabere, mama s-a obisnuit sa ii vin acasa cu ceva pietricele, mai mici sau mai mari pe care le tot asez pe rafturile bibliotecii. Unele sunt tot adunate in cutii si asteapta ziua in care sa le ia locul celor de pe raft.
Vara asta in una dintre tabere, mi-a atras atentia un lucru pe care poate ca l-am vazut de multe ori dar nu l-am luat in seama. Pietrele de rau (daca tot stai si umpli sticle si speli vase ai vreme sa le observi) au o stralucire si un farmec aparte, cat timp stau in apa. Cand le iau de acolo si le pun in cutiutele mele..dupa un timp devin pietre obisnuite. Nu mai imi atrag atentia cu nimic. Nu mai stralucesc asa cum le vedeam eu acolo in apa.
Asteptand sa trecem un rau, si uitandu-ma la ele mai bine, mi-am dat seama ca...uneori la fel se intampla si cu noi. Exista anumite locuri / medii in care avem o stralucire aparte. In care soarele si apa ne priesc si ne pun in valoare. In momentul in care suntem luati de acolo.... devenim una dintre pietrele care se pierd in cutia cu suveniruri din sifonier.
Care este locul in care te simti ca....piatra in apa?