Ultimul detaliu

Descriere: Pentru o mai buna desfasurare a acestui joc, participantii vor fi impartiti in 2 grupe. Una dintre grupe este cea a observatorilor iar cealalta este cea a celor schimbatori. Cele doua grupe vor fi asezate una in fata celeilalte. Observatorii au la dispozitie 2 minute pentru a-i studia foarte atent pe cei din fata lor: ordinea, felul in care sunt imbracati, cum sunt incaltati etc. Cand cele 2 minute au expirat, observatorii se intorc cu spatele la grupa…schimbatoare. Acestia au la dispozitie 60 de secunde pentru a face 10 schimbari. Nu este permis ca toate cele 10 schimbari sa le faca o persoana. Schimbarile trebuie sa fie vizibile. Nu se considera schimbare de exemplu, sa muti cheia de la camera dintr-un buzunar in altul. O data expirat timpul, observatorii se pot intoarce cu fata si au la dispozitie 4 minute (jocul se poate desfasura si fara limita de timp) pentru a descoperi cele 10 schimbari. Observatorii pot colabora sau pot lucra independent unul de altul. O data descoperite diferentele, se face schimb de roluri si activitatea este luata de la capat.

Lectii /obiective: dezvoltarea spiritului de observatie, lucrul in echipa, dezvoltarea atentiei pentru detalii. La incheierea activitatii coordonatorul celor 2 grupe va avea o discutie cu ei pornind de la urmatoarele intrebari:
a. Ce anume ti s-a parut cel mai greu?
b. Ce anume te-a ajutat sa descoperi mai repede/usor diferentele?
c. Cat de mult a contat prezente celorlalti din echipa? Sau crezi ca ar fi mers mai bine de unul singur?
d. Cat de atent esti la detalii in viata de zi cu zi?
e. Cat de importante sunt detaliile?
f. Cat de importante sunt detaliile pentru Dumnezeu?

(Traducere si adaptare dupa Quiksilver,Project Adventure, 1995)

De miercuri

Uneori imi dau seama ca petrec prea mult timp intre pereti. Peretii de la birou, peretii camerei meiel. Si fara sa-mi dau seama, multe lucruri faine trec pe langa mine, fara sa le bag de seama. Uneori imi dau seama ca nu trebuie sa plec neaparat undeva foarte departe pentru a invata lectii din natura. Uneori e suficient sa imi iau timp sa trec printr-un parc sau sa dau o tura de bicicleta cu ochii mari dupa copaci. Uneori imi dau seama ca stiu foarte putin despre lumea din jurul meu, despre flori, copaci, fluturi si pasari si ca ar trebui sa stiu mai mult. Si cu cat voi stii mai mult, cu atat voi invata mai multe lucruri faine despre lumea din jurul meu. Asa ca...mi-am propus ca, o data pe saptamana sa invat o lectie din natura. Sau poate sa imi aduc aminte de una peste care s-a pus praful. Si ca nu se mai puna praful si a doua oara, am zis sa le scriu. Si astea vor fi lectile de miercuri.
Intr-o sambata dimineata in tabara PDF mi-am luat o ora de liniste in care sa citesc, sa ma rog si sa ma bucur ceva mai mult de natura din jurul meu. Si de niste fluturi pe care nu ii zarisem decat in treacat toata saptamana.
La un moment dat, erau vreo doi in jurul meu...care mi-au tot dat tarcoale ceva vreme. 2 fluturi noi de pus pe lista. Unul alb cu puncte negreu si unul mult mai colorat plus niste ochi vizibili pe el. Am stat mai mult sa-l admir pe cel din urma, pentru ca a stat mai mult sa se lase admirat. Celalalt tot zbura din floare in floare desi tare mult as fi vrut sa stau sa-l vad si pe el. Mai ales ca si el era nou pe lista mea. Nu l-am fotografiat de teama ca nu cumva sa zboare. Dar tot stand si admirandu-l mi-am adus aminte de un lucru pe care l-am invatat anul trecut intr-o tabara la Moeciu (se pare ca pana acum toate lectile mele cu fluturi sunt de pe la Moeciu).
Privindu-l cu atentie mi-am adus aminte ca...Dumnezeul care s-a ingrijit cu atat de multa grija de cele peste 170.000 de specii de fluturi si molii existente si le-a creat pe fiecare intr-un mod atat de uimitor cu siguranta ca poate da dovada de la fel de multa creativitate, grija si frumusete fata de mine....despre care imi place sa cred ca sunt mai valoroasa decat un fluture.
Poate privind mai mult la fluturi, voi invata sa am mai multa incredere in El.
P.s. Fluturele este surprins de Miky in Kongola (Namibia) intr-una dintre iesirile noastre dupa pasari si elefanti

Prin ceata

Uneori, in diminetile reci de vara cand nu m-as da scoasa din sacul de dormit si ma uit la umbra furnicii ce se lasa pe prelata, ma intreb oare ce s-a intamplat cu visurile mele. Vis de copil de a devenit explorator polar, vis de om mare de a...Uneori nici nu m-ai stiu de a ce...Asa mi se par toate ferestrele inchise si zilele plate.
Cand imi fac in sfarsit curaj sa ies din sac si sa caut ceva soseste uscate, imi aduc aminte ca afara e ud si noroi. Si iar o sa ma fac tot una pana la sfarsitul zilei. Inca nu am invatat arta de a trece printr-o zi uda si noroioasa fara sa ma murdaresc.
In ceata de afara, intrebarea ramane aceeasi. Cum ramane cu visurile mele? Cu dorintele mele? Cu planurile mele? Cum ramane cu lucrurile care mi s-au spus ca vor fi? Sau al caror contur s-a sters de tot, de parca un copil ar fi varsat borcanul peste coala abia pictata.
Intr-o seara de tabara, alergand intre cort si toate celelalte locuri, l-am vazut. Era acolo, scaldat in lumina soarelui de apus in toata splendoarea lui. Fusese din prima zi acolo, doar ca, de cele mai multe ori nu-i zaream decat cateva colturi, prin ceata. Sau uneori, nu vedeam nimic. Insa in seara aceea a fost mai senin ca niciodata, si am inteles.
Planurile si visurile Lui sunt ca varful Omu. Intotdeauna acolo, chiar daca e posibil sa nu le vad decat intr-o singura dupa-amiaza din an, cand e soare.
"Caci Eu stiu gandurile pe care le am cu privire la voi...."

Cersetorul

Trec pe langa el in fiecare zi. Cersetorul cu unghii negre si ochii sclipitori. Cersetorul care nu zice nimic dar a carui tacere imi sparge timparul mai tare decat orice cuvant. Atat de tare pana imi patrunde in atriul stang si crapa tavanul de deasupra.
Sunt zile in care ma simt asemenea lui. Cu unghii negre de la atata scormonit tot cautand motive si raspunsuri, pana la temelie. Cu ochii sclipitori de...sare si umezeala. Cersind fara sa spun nimic. Cersind zambete, cersind raspunsuri, cersind incercari zadarnice de a multumi pe toata lumea. Si ma trezesc cu mainile arse de vant de la cat au fost intinse si cu degetele mai largi de la lucrurile pe care le-am pierdut printre ele.
Sunt zile in care obosesc sa cer. Si atunci...parca ecoul e si mai puternic. Ecoul cererilor de ieri care s-au intors azi fara raspuns