Pe drumul de la birou spre casa obisnuiesc sa ascult Radio Romania Cultural. Asta cand nu ma prinde pe Muzical vreun concert prea tare. Un alt fel de a deschide ferestre spre lume.Azi, punand casa in ureche, m-a izbit vocea un pic ragusita a profului meu de romana din liceu:Octavian Soviany. Si ca dintr-o data, au intrat pe fereastra lui 301 toate amintirile unor ani...parca acoperiti de frunze.
Emotia vestii veniri unui nou profesor. Unul despre care se spune ca e dur, si da 10 greu.
Prima ora si primul contact cu un profesor care la prima vedere nu iti spunea prea mult. Dar al carui timbru ragusit si un pic rarait iti atragea sigur atentia.
Prima ocazie de ascultare, pentru care ma pregatisem cu Alex, invatand Eminescu de zor. Si a fost un 9. Era ceva...Si au urmat si notele de 10 apoi.
Prima teza...intr-o zi in care majoritatea elevilor erau in greva. Cand era vorba insa de romana si franceza nu era niciodata greva. Si subiectul: Comentariul la "Si daca..." Si proful care trecea pe langa banca mea, aruncandu-si ochii peste ce scriam, pentru ca la final sa ma intrebe daca vreau sa merg la olimpiada. Ce as fi vrut mai mult de la un profesor de romana!
Orele lungi, niciodata dupa manual. Carti si autori de care nu auzisem niciodata. Pagini intregi scrise cu cea mai mare viteza. Lumi noi. Gustul pentru existentialism. Poezie multa. Comentarii inedite. Sclipiri de creativitate. Interpretari noi.
Orele lungi despre Bacovia si simbolism care nu putea incepe decat cu Baudelaire.
O dimineata de martie...singura data cand am chiulit de la romana si singura persoana pe care am intalnit-o venind cu Alex si Anca de la inghetata a fost chiar...profu de romana.
Orele de meditatiii de duminica dimineata, intr-a 12-a. Comentarii. Alte carti. Alte universuri. Povestile mele pe care i le dadeam sa citeasca. Textele complicate de gramatica pe care trebuia sa le analizez, sa le disec, sa le impart. Argumentarile.
Si gustul pentru citit, scris, comentat pe care l-a sadit si crescut in inima mea. Impreuna cu diriga. Dar asta e deja alta poveste.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu