Uneori se intampla sa Il vad pe Dumnezeu ca pe un indragostit. Un indragostit care cauta in permanenta un mod in care sa ii atraga atentia persoanei dragi. Ii pune un soare in fereastra ca sa ii mangaie cu lumina calda chipul in vreme ce asteapta sfios sa se trezeasca, ii arunca in drum niste buchete de flori si niste serenade de pasari penru a-i aminti din nou ca e acolo si ii e drag(a). Imi place sa-L vad cautand cu multa creativitate de fiecare data ceva pentru a atrage atentia, pentru a-i arata ca exista in speranta unui eventual raspuns, a unui zambet aruncat pe furis, a unei priviri calde, a unui multumesc.
Uneori cu multi are multa bataie de cap si creativitatea Lui are mult de lucru. Mai ales cu cei care nu mai vad nici soarele, nici florile, nici culorile, nimic. Si scoate artileria grea. Scoate raspunsuri la rugaciuni imposibile si prafuite mult de atata asteptare, scoate visuri din cutiutele lor de argint cu cheie, scoate cele mai frumoase cutii ce ascund cele mai nastrusnice surprize. Poate, poate va ridica privirea, si Il va vedea. Poate II va da atentie. Poate va zambi.Poate chiar va spune un cuvant. Dar uneori, nici macar atat. Unii oameni pot fi tare nabadaiosi.
Imi place sa cred ca atunci cand Dumnezeu intarzie cu cate un raspuns sau pare ca tace se gandeste la un mod nou in care sa-si arate dragostea. Poate ca totusi cineva Ii va observa privirea de dor si va zambi.
Un comentariu:
Imi place sa cred ca atunci cand Dumnezeu intarzie cu cate un raspuns sau pare ca tace se gandeste la un mod nou in care sa-si arate dragostea. Poate ca totusi cineva Ii va observa privirea de dor si va zambi.
frumos ;)
o sa mai trec pe aici :D
Trimiteți un comentariu