Am crescut petrecandu-mi dupa-amiezele sau serile de vara urmarind interminabilele meciuri dintre Agassi si Sampras. Si sperand ca Agassi, jucatorul acela nonconformist si cu un aspect atipic pentru un teren de tenis uneori, va reusi sa trimita mingea in coltul care trebuie si sa castige.
Mi-am petrecut alte dupa-amieze lungi de vara jucand interminabile meciuri de badminton in spatele blocului, impreuna cu Dana, prietena mea. Si ea era Sampras si eu Agassi. :) Si desi nu jucam niciodata pe puncte. Sau poate doar foarte rar, era chiar fain sa joci badminton si sa zici ca te cheama Agassi. Locul nostrum de joaca din spatele blocului dobandea deodata o alta alura.
Mi-am petrecut ultimele zile si dupa-amieze citind Open (multumesc mult Oana de recomandare),biografia lui Andre Agassi, o carte cat se poate de deschisa despre tenis,infrangeri,vointa,singuratate,perfectionsm, visuri care devin realitate cand te astepti mai putin si mai mult decat orice, despre oameni. Si poate ca de aceea mi-a placut atat de mult.
Povestea lui Agassi este despre omul care are temeri si invata sa treaca peste ele. Se teme despre ce ar crede oamenii daca ar stii ca isi pierde parul la o varsta destul de tanara asa ca alege sa se ascunda in spatele unei peruci sau a unei coafuri extravagante uneori. Se teme de ce ar crede oamenii daca ar stii ca tenisul nu este nici pe departe cea mai mare pasiune a lui. Ba chiar este uneori centrul urii lui. Si de aceea se ascunde adesea in spatele unor clisee. Se teme de fiecare meci pe care ar putea sa il piarda sau chiar il pierde. Si uneori isi devine cel mai aprig adversar. Pentru ca meciurile se pot pierde uneori in minte inainte de a se pierde pe teren.
Povestea lui Agassi este despre omul care viseaza. Viseaza cum ar fi daca Stephanie, fata aceea a carei poza era uneori pe fridigerul lui, va spune da, chiar daca s-ar parea ca toate lucrurile indica un nu destul de descurajator. Omul care viseaza cum ar fi daca intr-o zi numele lui ar fi in lista celor putin care au la activ un Golden Grand Slam (cele patru turnee de Grand Slem + medalia de aur la Olimpice). Omul care intelege ca e riscant sa te visezi invingator pentru ca taman atunci s-ar putea sa pierzi. Ci trebuie sa continui sa visezi, pastrand insa picioarele pe pamant si facand tot ce trebuie pentru a ajunge in punctual propus.
Povestea lui Agassi este despre omul care a invatat ca daca primesti mult este pentru a darui mai departe. Si asa s-a nascut "Andre Agassi College Preparatory Academy", o scoala dintr-un cartier rau famat unde copiii din familiile defavorizate primesc o sansa la educatie si la un altfel de viitor.
Povestea lui Agassi este despre oamenii care la fiecare infrangere iti aduc aminte ca acum esti si mai aproape de success decat data trecuta, oameni care te incurajeaza sa iti infrunti temerile, iti pun aparatul de ras in mana si iti spun ca a a fi chel nu va fi chiar cea mai mare tragedie.
Oameni care iti ofera umarul lor nu doar pentru a plange pe el, dar si pentru a te sprijini pentru a te ajuta sa urci. Si fac din asta scopul vietii lor. Oameni care nu stiu sa iubeasca decat intr-un singur fel. Si a intelege asta, este cel mai important pas spre iertare si vindecare.
Am inceput cartea lui Agassi, asteptandu-ma sa gasesc acolo descrieri de meciuri, turnee si mari finale intre el si Sampras.
Mai mult decat atat, am descoperit la capatul celor 500 de pagini, o serie de lectii de viata dincolo de lucruri noi despre regulamente despre tenis, sau depsre cum se vedeau din perspectiva jucatorului, meciurile de care doar ma bucuram cand le vedeam la televizor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu